să vă fie inima. Vă propun un ciclu de discuții, intitulate
DE CE?
Iată mai jos o primă parte a întrbării DE CE SĂ AȘTEPȚI? Zilnic vor apare și alte răspunsuri.
luni, 30 noiembrie 2009
IN CURÂND ...
Bună ...
să vă fie inima. Vă propun un ciclu de discuții, intitulate
DE CE?
Iată mai jos o primă parte a întrbării DE CE SĂ AȘTEPȚI? Zilnic vor apare și alte răspunsuri.
să vă fie inima. Vă propun un ciclu de discuții, intitulate
DE CE?
Iată mai jos o primă parte a întrbării DE CE SĂ AȘTEPȚI? Zilnic vor apare și alte răspunsuri.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Calea bordelului
"Cum e la bordel? Fetele sunt profesioniste în arta erotismului. O experienta cu ele ar fi de neuitat…"
Nu putini tineri gândesc asa. Într-o anumita masura au dreptate. Asa cum un sportiv care se antreneaza zi de zi ajunge la mari performante, tot asa fetele care muncesc într-un bordel devin campioane în oferirea de placeri trupesti. Cunosc o sumedenie de pozitii beton, se pricep sa stârneasca masculul din barbatii care le trec pragul. Perversiunile în care sunt initiate fac ca o ora petrecuta în preajma lor sa fie mai eficace decât citirea unui tratat despre sexualitate.
Daca ne gândim ca fiecare dintre prostituate se afla într-o concurenta acerba cu suratele din celelalte asezaminte similare, ca încearca sa îsi multumeasca vizitatorii în asa fel încât oferta rivalelor sa paleasca instantaneu, atunci nu este greu sa întelegem de ce unii barbati, tineri sau vârstnici, sunt clienti fideli ai bordelelor.
Fac o paranteza: un parinte a scris undeva ca pe Dumnezeu trebuie sa îl iubesti asa cum un sot adulter îsi iubeste amanta. O cunostinta de-a mea, revoltata, m-a întrebat: "Dar de ce nu a scris ca trebuie sa Îl iubesti asa cum ti-ai iubi sotia?".
I-am raspuns: "pentru ca relatia cu amanta e o relatie care trebuie mentinuta cu multa atentie. De obicei, dupa câteva saptamâni, luni sau ani, în relatia dintre soti apare o anumita blazare, o anumita obisnuinta, o anumita plictiseala. Pe când cu amanta nu îti poti permite luxul de a fi blazat, pentru ca te va parasi pentru altul. Parintele vroia sa spuna ca trebuie sa ai grija ca relatia cu Dumnezeu sa fie o relatie cât mai vie, o relatie în care sa te implici cu toata fiinta ta."
Vorbind despre aceasta blazare care apare între sotii care nu fac tot ce le sta în putinta pentru ca dragostea lor sa nu se împutineze, trebuie sa spunem ca ea se manifesta si în viata lor sexuala. Factorii exteriori - oboseala, stresul si ceilalti - contribuie la racirea dragostei lor, si atunci pâna si viata lor sexuala devine banala. În aceste conditii nu este de mirare ca unii barbati merg la bordel, acolo unde prostituatele le vor da mult mai multa atentie. Si placere…
Unii intra în bordel pur si simplu de curiozitate, sa vada ce ar putea sa le ofere o prostituata. Si, dupa ce au intrat o data, intra si a doua oara. E ca un drog…
Daca nici barbatii care au sotii si copii nu înteleg bordelul ca pe un loc de pierzanie, oare cum ar întelege aceasta tinerii?
Nu am intrat în viata mea în nici un bordel si de aceea nu pot spune multe despre ce se întâmpla acolo. Un singur lucru vreau sa spun: ca mi se pare groaznica separarea dintre daruirea sufleteasca si cea trupeasca. Nu cred ca poti sa te culci cu o prostituata fara ca întreaga ta fiinta sa fie virusata. Nu ma refer la boli venerice, ma refer la ceva mult mai grav. La o perceptie denaturata a unirii trupesti.
Omul este trup si suflet. Sufletul si trupul sunt interdependente. Daca omul învata în bordel sa priveasca actul sexual numai ca pe un mijloc de a obtine cât mai multa excitare, atunci îi va fi foarte greu ca, dupa ce se va casatori, sa cunoasca frumusetea unirii trupesti cu sotia sa.
Asa cum tinerii care au capatat reflexul de a se masturba au un mare handicap în viata sexuala, nefiind capabili sa întretina raporturi sexuale în care sa îsi satisfaca partenerele - pentru ca organul respectiv nu mai functioneaza în parametri normali - tot asa cei care s-au obisnuit cu erotismul de bordel nu vor fi capabili de o relatie trupeasca fireasca cu sotiile lor, în care daruirea sufleteasca sa se împleteasca, cu cea fizica. Ei vor cauta întâi de toate sa regaseasca deliciile erotice cu care s-au obisnuit în bordel, si astfel vor pierde tocmai esentialul: daruirea sufleteasca, pentru care cea trupeasca nu ar trebui sa fie decât un suport.
Si acum, vom ajunge la concluzia ca cei care au calcat printr-un bordel sunt predestinati sa aiba esecuri în viata sexuala cu sotiile lor (daca acestea nu accepta sa practice perversiuni)?
Nu, nu se poate spune asa ceva. Pentru orice cadere exista si leacul potrivit. Numai ca va fi nevoie de niste eforturi eroice pentru ca un tânar care a calcat într-un bordel sa ajunga mai apoi la o curatie a mintii si a trupului astfel încât sa cunoasca frumusetea unirii trupesti cu sotia sa, unire în care placerea trupeasca ar trebui sa fie covârsita de daruirea sufleteasca.
Din mândrie, nici un tânar client al prostituatelor nu va considera ca va ramâne marcat de experienta negativa pe care o acumuleaza în bordel. Tinerii se simt stapâni pe sufletele si pe trupurile lor si considera ca le este usor sa renunte la o obisnuinta sau alta. Dar învatarea limbajului sexualitatii se aseamana învatarii unei limbi straine: daca de la început ai învatat-o gresit, îti va fi foarte greu pâna la urma sa înveti sa vorbesti corect.
Ca o concluzie, îmi permit sa le spun tinerilor care intra într-un bordel din curiozitate, ca sa stie cum este sa faci sex, ca se autodistrug. Nu numai ca vor avea o conceptie denaturata asupra sexualitatii, ci pur si simplu se vor pozitiona într-o postura din care atunci când se vor casatori le va fi aproape imposibil sa înteleaga frumusetea unirii trupesti binecuvântate de Dumnezeu. Pentru a pune în evidenta modul în care pacatul murdareste sufletele, în textele religioase se foloseste imaginea copacului bun care primeste un altoi de la un copac neroditor. Imaginea aceasta poate fi folosita si în cazul de fata: când un tânar cade în mrejele unei prostituate, primeste un altoi care îi va murdari întreaga viata…
Dar ce, nu exista pocainta? Ba da, numai ca ar fi cam asa: un tânar vrea sa dea foc la casa în care locuieste, gândindu-se ca se va salva în ultima clipa. Dar cine garanteaza ca va fi în stare sa faca aceasta?
TINERII SI SEXUALITATEA
de Danion Vasile
Nu putini tineri gândesc asa. Într-o anumita masura au dreptate. Asa cum un sportiv care se antreneaza zi de zi ajunge la mari performante, tot asa fetele care muncesc într-un bordel devin campioane în oferirea de placeri trupesti. Cunosc o sumedenie de pozitii beton, se pricep sa stârneasca masculul din barbatii care le trec pragul. Perversiunile în care sunt initiate fac ca o ora petrecuta în preajma lor sa fie mai eficace decât citirea unui tratat despre sexualitate.
Daca ne gândim ca fiecare dintre prostituate se afla într-o concurenta acerba cu suratele din celelalte asezaminte similare, ca încearca sa îsi multumeasca vizitatorii în asa fel încât oferta rivalelor sa paleasca instantaneu, atunci nu este greu sa întelegem de ce unii barbati, tineri sau vârstnici, sunt clienti fideli ai bordelelor.
Fac o paranteza: un parinte a scris undeva ca pe Dumnezeu trebuie sa îl iubesti asa cum un sot adulter îsi iubeste amanta. O cunostinta de-a mea, revoltata, m-a întrebat: "Dar de ce nu a scris ca trebuie sa Îl iubesti asa cum ti-ai iubi sotia?".
I-am raspuns: "pentru ca relatia cu amanta e o relatie care trebuie mentinuta cu multa atentie. De obicei, dupa câteva saptamâni, luni sau ani, în relatia dintre soti apare o anumita blazare, o anumita obisnuinta, o anumita plictiseala. Pe când cu amanta nu îti poti permite luxul de a fi blazat, pentru ca te va parasi pentru altul. Parintele vroia sa spuna ca trebuie sa ai grija ca relatia cu Dumnezeu sa fie o relatie cât mai vie, o relatie în care sa te implici cu toata fiinta ta."
Vorbind despre aceasta blazare care apare între sotii care nu fac tot ce le sta în putinta pentru ca dragostea lor sa nu se împutineze, trebuie sa spunem ca ea se manifesta si în viata lor sexuala. Factorii exteriori - oboseala, stresul si ceilalti - contribuie la racirea dragostei lor, si atunci pâna si viata lor sexuala devine banala. În aceste conditii nu este de mirare ca unii barbati merg la bordel, acolo unde prostituatele le vor da mult mai multa atentie. Si placere…
Unii intra în bordel pur si simplu de curiozitate, sa vada ce ar putea sa le ofere o prostituata. Si, dupa ce au intrat o data, intra si a doua oara. E ca un drog…
Daca nici barbatii care au sotii si copii nu înteleg bordelul ca pe un loc de pierzanie, oare cum ar întelege aceasta tinerii?
Nu am intrat în viata mea în nici un bordel si de aceea nu pot spune multe despre ce se întâmpla acolo. Un singur lucru vreau sa spun: ca mi se pare groaznica separarea dintre daruirea sufleteasca si cea trupeasca. Nu cred ca poti sa te culci cu o prostituata fara ca întreaga ta fiinta sa fie virusata. Nu ma refer la boli venerice, ma refer la ceva mult mai grav. La o perceptie denaturata a unirii trupesti.
Omul este trup si suflet. Sufletul si trupul sunt interdependente. Daca omul învata în bordel sa priveasca actul sexual numai ca pe un mijloc de a obtine cât mai multa excitare, atunci îi va fi foarte greu ca, dupa ce se va casatori, sa cunoasca frumusetea unirii trupesti cu sotia sa.
Asa cum tinerii care au capatat reflexul de a se masturba au un mare handicap în viata sexuala, nefiind capabili sa întretina raporturi sexuale în care sa îsi satisfaca partenerele - pentru ca organul respectiv nu mai functioneaza în parametri normali - tot asa cei care s-au obisnuit cu erotismul de bordel nu vor fi capabili de o relatie trupeasca fireasca cu sotiile lor, în care daruirea sufleteasca sa se împleteasca, cu cea fizica. Ei vor cauta întâi de toate sa regaseasca deliciile erotice cu care s-au obisnuit în bordel, si astfel vor pierde tocmai esentialul: daruirea sufleteasca, pentru care cea trupeasca nu ar trebui sa fie decât un suport.
Si acum, vom ajunge la concluzia ca cei care au calcat printr-un bordel sunt predestinati sa aiba esecuri în viata sexuala cu sotiile lor (daca acestea nu accepta sa practice perversiuni)?
Nu, nu se poate spune asa ceva. Pentru orice cadere exista si leacul potrivit. Numai ca va fi nevoie de niste eforturi eroice pentru ca un tânar care a calcat într-un bordel sa ajunga mai apoi la o curatie a mintii si a trupului astfel încât sa cunoasca frumusetea unirii trupesti cu sotia sa, unire în care placerea trupeasca ar trebui sa fie covârsita de daruirea sufleteasca.
Din mândrie, nici un tânar client al prostituatelor nu va considera ca va ramâne marcat de experienta negativa pe care o acumuleaza în bordel. Tinerii se simt stapâni pe sufletele si pe trupurile lor si considera ca le este usor sa renunte la o obisnuinta sau alta. Dar învatarea limbajului sexualitatii se aseamana învatarii unei limbi straine: daca de la început ai învatat-o gresit, îti va fi foarte greu pâna la urma sa înveti sa vorbesti corect.
Ca o concluzie, îmi permit sa le spun tinerilor care intra într-un bordel din curiozitate, ca sa stie cum este sa faci sex, ca se autodistrug. Nu numai ca vor avea o conceptie denaturata asupra sexualitatii, ci pur si simplu se vor pozitiona într-o postura din care atunci când se vor casatori le va fi aproape imposibil sa înteleaga frumusetea unirii trupesti binecuvântate de Dumnezeu. Pentru a pune în evidenta modul în care pacatul murdareste sufletele, în textele religioase se foloseste imaginea copacului bun care primeste un altoi de la un copac neroditor. Imaginea aceasta poate fi folosita si în cazul de fata: când un tânar cade în mrejele unei prostituate, primeste un altoi care îi va murdari întreaga viata…
Dar ce, nu exista pocainta? Ba da, numai ca ar fi cam asa: un tânar vrea sa dea foc la casa în care locuieste, gândindu-se ca se va salva în ultima clipa. Dar cine garanteaza ca va fi în stare sa faca aceasta?
TINERII SI SEXUALITATEA
de Danion Vasile
vineri, 27 noiembrie 2009
Legenda fecioriei
A fost odata un împarat, Împaratul Alb, foarte bogat si foarte puternic. Nimeni nu îndraznea sa porneasca razboi împotriva sa, pentru ca armata sa era numeroasa si ostasii sai erau foarte viteji. De multa vreme Împaratul Negru avea de gând sa îi ocupe tronul, dar nu gasea nici o cale sa îsi îndeplineasca dorinta. Asa ca a promis mari demnitati celui care avea sa îi spuna cum poate sa îl învinga pe Împaratul Alb. Multi oameni au venit cu tot felul de idei, dar niciuna nu era destul de buna. Plictisit sa stea de vorba cu oameni lacomi dar grei de cap, împaratul a hotarât ca, daca cineva îi mai spune vreo idee care nu îl ajuta cu nimic, sa i se taie capul. Si doua trei capete au zburat nu dupa multa vreme. De atunci au încetat sa se mai ofere sfetnici pentru înfrângerea Împaratului Alb. Pâna când, la poarta Împaratului Negru a ajuns un vrajitor batrân, cocosat, cu fata hidoasa.
- Maria ta, am eu un leac pentru împlinirea dorintei tale.
- Sa îl aud, spuse împaratul.
- Trebuie sa îi slabim armata.
- Nu e o idee noua…
- Dar eu stiu cum o vom face.
Si vrajitorul l-a sfatuit sa trimita niste negustori în tara Împaratului Alb, care sa vânda niste vin fermecat.
- Cine va bea din el va avea pofte trupesti foarte mari, care nu îl vor parasi decât dupa ce se va împreuna cu mai multe femei. Vom distruge barbatii, facându-i sa alerge dupa muieri. Familiile lor vor fi distruse.
- Dar femeile vor încerca sa îsi convinga barbatii sa nu bea acest vin.
- Nu, vom trimite câtiva filosofi care vor învata poporul ca nu e nimic rau ca barbatul sa traiasca cu mai multe femei. Si ideea asta îi va cuceri pe barbati mai repede decât i-ar fi cucerit orice armata. Pe tineri îi vom convinge ca fecioria nu foloseste la nimic. Si fetelor o sa le placa ideea asta.
- Dar pâna sa ajunga vinul sa faca prapad în popor, Împaratul Alb si sfetnicii lui îi vor goni pe negustorii nostri. Nu le va fi greu sa îsi dea seama ca aceasta bautura poate distruge un popor întreg.
- Asta asa e. Daca o dam mai întâi la oamenii simpli, Împaratul Alb îsi va da seama ca e o otrava. Dar, daca îl ametim mai întâi pe împarat, daca îi ametim pe cei de la curte, nu vom avea necazuri. Iar poporul se va lua dupa ei. Atâta doar, ca ne trebuie filosofi vicleni, ca sa îi convinga pe cei de la curte ca placerea trupeasca e singurul lucru de pret în viata. Sa îi convinga ca familia si pastrarea fecioriei pâna la nunta trebuie sa devina amintiri.
- Asa sa fie. Cât va dura ca sa cucerim împaratia dusmana?
- Mult, Maria Ta, zece ani. Peste zece ani îi vom ataca, si nu vor putea sa se mai apere. Vor fi cârpe, nu ostasi. E mult timp, e adevarat. Dar stiu ca tot de zece ani astepti sa afli o cale de a o cuceri, si pâna acum nu te-a ajutat nimeni.
- Daca în zece ani nu îi cucerim, capul tau va fi taiat de calau. Daca îi cucerim, vei fi primul meu sfetnic.
- Asa sa fie. Ma duc sa pregatesc vinul.
Dupa un an de zile, negustorii Împaratului Negru reusisera sa îsi agoniseasca musterii la curtea Împaratului Alb. Împaratul însusi zisese la un ospat ca vinul lor e cel mai bun vin pe care îl bause vreodata. Cu toate acestea, el îsi daduse seama ca aceasta bautura putea aduce mari tulburari în împaratia sa. Si ceruse ca vinul fermecat sa se vânda la un pret foarte mare, ca oamenii din popor sa nu îl poata cumpara.
- Îti dai seama ca ne întârzie planurile?, îl întreba Împaratul Negru pe vrajitor.
- Nu e nimic grav, Maria ta. Mai întâi o sa slabeasca conducatorii, asa ca poate nu va mai fi nevoie de un razboi. Dar eu cred ca oamenii simpli vor gasi o cale sa faca rost de vin de-al nostru. Si vei vedea ca pâna la urma Împaratul Alb îsi va pierde mintile si îi va lasa pe oameni sa bea ce le pregatim noi. Nu trebuie sa ne nelinistim. Vei vedea, chiar daca fiul împaratului nu s-a lasat convins înca sa guste din ea, pentru ca împarateasa i-a dat o educatie aleasa, pâna la urma va bea si el. Si daca bea fiul împaratului, nici un tânar sau tânara nu va mai sta departe de vinul nostru. Si daca îi câstigam pe tineri, cine se mai lupta cu noi peste ani de zile? Batrânii? N-au nici o sansa. O armata din batrâni si bolnavi nu poate porni la lupta.
- Da, oricum am auzit ca sfetnicii batrâni sunt singurii care considera bautura noastra o primejdie pentru împaratia lor. Nu-i nimic, vor muri de batrânete, unul câte unul.
Încetul cu încetul, dezmatul prindea în ghearele sale din ce în ce mai multi dregatori, pe sotiile lor si pe copiii care se apropiau de vârsta la care ar trebui sa îsi întemeieze o familie. Fetele tinere o luau pe calea desfrâului, sub privirile îngaduitoare ale parintilor lor. Împaratul Negru îsi freca mâinile de bucurie. Chiar daca Împaratul Alb ceruse condamnarea la moarte a tuturor oamenilor simpli care, trecând peste hotarârea sa, bausera din licoarea fermecata, aproape jumatate din dregatori cumparau licoarea în cantitati tot mai mari. Victoria pe care o prevazuse vrajitorul parea a fi din ce în ce mai aproape. Dar, când Împaratul Negru era convins ca nimic nu îi va putea sta împotriva…
Fiul Împaratului Alb a anuntat sa vrea sa îsi aleaga mireasa. Ca de obicei, sfetnicii care avea fete de maritat asteptasera cu sufletul la gura acest moment. Fiecare îsi dorea sa se înrudeasca cu împaratul. În fiecare #generatie solii anuntau cu surle si trâmbite ca se cauta "cea mai frumoasa si cea mai înteleapta fata" pentru fiul împaratului. Acesta avea o zi întreaga timp sa îsi aleaga fata careia sa îi daruiasca inima. În tinuturile lor era obiceiul ca, de îndata ce împarateasa aducea pe lume un fiu, dregatorii si sotiile lor se grabeau sa mai faca copii, pâna ce aveau o fata care ar fi putut fi viitoarea împarateasa. Numai dregatorii foarte batrâni erau lipsiti de aceasta sansa. Ceilalti erau mândri ca fiicele lor puteau fi luate în casatorie de print.
De data aceasta mesajul solilor trimisi sa vesteasca alegerea miresei era putin schimbat: "Tânarul print cauta cea mai frumoasa si cea mai înteleapta fecioara, pentru a o lua de sotie…" Vestea aceasta a adus tristete în multe familii de dregatori. În ale celor la care vinul fermecat era stapân. Fetele care, convinse ca fecioria nu mai are nici o valoare, traisera în desfrâu, plângeau cu disperare. Tânarul print era atât de frumos…
A venit si ospatul din ziua alegerii tinerei mirese. De obicei, printii aveau de ales dintr-un numar mare de fete. Dar, de data aceasta, numai zece fete venisera îmbracate în alb… Celelalte îsi pierdusera fecioria, cu sau fara voia parintilor lor. Dar nici una din ele nu renuntase la gândul de a cuceri inima printului. Sperau ca printul se va razgândi, ca nu va fi multumit de frumusetea fetelor care îsi pastrasera fecioria, si ca va mai organiza înca un ospat… Asteptau cu inima strânsa ca printul sa se razgândeasca si sa le dea tuturor fetelor sansa de a lua parte la ospat. Dar asteptarea lor a fost zadarnica. Din cele zece fecioare, una era foarte frumoasa si foarte înteleapta. Printul nu a sovait si i-a cerut mâna.
Asa cum era de asteptat, în familiile dregatorilor facuti de rusine pâna la nunta a fost numai tristete si lacrimi. Unele fete regretau ca au urmat pilda parintilor lor si au trait în dezmat. Altele, care avusesera o crestere buna, regretau amarnic ca nu i-au ascultat pe parinti. Dar era prea târziu. Fiecare dintre ele îsi dorise sa fie admirata de print, chiar si pentru câteva clipe. Acestea erau momente foarte importante pentru viata unei fete de dregator. Chiar daca alta ar fi fost aleasa, totusi fiecare din ele ar fi fost admirata de print. Si de data aceasta cele mai multe fete fusesera lipsite de asemenea cinste. Si rusinea le apasa sufletele.
A venit si nunta împaratului. Mirii straluceau de frumusete. Înainte de începerea ospatului, spre surprinderea tuturor, împaratul a spus:
- Am vazut câte lacrimi a adus vinul acela în împaratia noastra. Din cauza asta s-au împutinat fecioarele de la curtea noastra. Îmi dau seama ca nu am facut bine ca i-am primit pe negutatori la noi. Îmi dau seama ca am gresit. Dar tot acum îmi dau seama ce fiu de încredere am. De aceea, îl voi lasa pe el sa conduca. De azi, ma retrag de la conducerea împaratiei. Am un urmas mult mai vrednic de o asemenea cinste. Ultima mea porunca este aceasta: falsii filosofi, învatatorii desfrâului, si toti negustorii vinului fermecat sa fie goniti de aici, si toata bautura lor sa fie aruncata. Cum a distrus fecioarele de la curte, putea distruge un popor întreg.
Hotarârea împaratului i-a luat prin surprindere pe toti. Nici macar tânarul print nu se astepta la asa ceva. Dar, cuvântul împaratului era lege pentru toti. Printul i-a luat locul, si negustorii vicleni au fost izgoniti din împaratie. Iar vechile rânduieli si-au reintrat în matca lor, spre disperarea Împaratului Negru. Si a vrajitorului care nu a mai apucat sa ajunga dregator…
***
"Legenda fecioriei" e scrisa pentru o categorie de cititori: este vorba de tinerii care, ducând o viata curata, o viata de nevointa, au pastrat deasupra capetelor lor cununa fecioriei. Stiu ca astfel de tineri sunt din ce în ce mai putini.
La ce foloseste o astfel de poveste despre feciorie? Eu am scris-o pentru a-i încuraja pe cei care duc aceasta grea cruce. Am scris-o ca o rugaminte de iertare pentru ca le-am dat ocazia sa citeasca despre teme smintitoare.
M-as bucura daca în discutiile cu tinerii care pun întrebari despre viata sexuala profesorii sau pastorii vor reusi sa aiba curajul de a discuta lucrurile direct, pe sleau, cu cuviinta dar si cu obiectivitate. Pe tineri nu îi mai conving raspunsuri gen: Subiectul sexualitate este tabu. Propun ca tinerii să caute ajutor în clarificarea problemelor din acest domeniu. Și uneori sunt muuuuulte întrebări care nu-și găsesc răspuns. Căutați-l.
Sa facem ceva nu doar pentru noi ci și pentru celalalt. Să suferim pentru el, sa ne rugam pentru el. Să îi dam o mâna de ajutor. Sa îl udam cu apa cea vie a iubirii noastre. A iubirii în numele lui Hristos…
A nome di mio Padre
joi, 19 noiembrie 2009
Tu ce meserie ai?
“Meseria mea este să lățesc Împărăția lui Dumnezeu.
Repar pantofi doar ca să-mi acopăr cheltuielile. “
(William Carrey)
Repar pantofi doar ca să-mi acopăr cheltuielile. “
(William Carrey)
duminică, 15 noiembrie 2009
Un pas mai sus
Un Dumnezeu al dezvoltării
Dumnezeu este dătătorul și susținătorul vieții. Din acest motiv putem spune că viața
este o manifestare a puterii divine. În opoziție, păcatul este cel care aduce moartea.
Dar tot ceea ce este viu crește, se dezvoltă. Hristos aseamănă noua ordine spirituală
(Împărăţia Cerurilor) cu o sămânță care se transformă într-o plantă. (Citește te rog
Marcu 4:26-29). „Nu poate exista viață fără creștere. Planta trebuie sau să crească sau
să moară. După cum creșterea ei este tăcută și imperceptibilă dar continuă, tot la fel
este și creșterea caracterului. La fiecare etapă a dezvoltării, viața noastră poate fi
perfectă; și totuși va exista înaintare continuă dacă este îndeplinit planul lui
Dumnezeu pentru noi.” {Ed. 105, 106}
„Mii de oameni trec prin viață fără să
aibă un scop clar pentru care să trăiască, fără
nici un standard de atins. Astfel vor obține o
răsplată proporțională cu munca lor. Amintiți-
vă că niciodată nu veți atinge un standard
mai înalt decât cel pe care vi l-ați stabilit
singuri.” (Solii către tineret, p. 99)
Tu ce scop ai în viață?
„Scopul lui
Dumnezeu este acela de a Se proslăvi în poporul Său în fața lumii. El așteaptă ca aceia
care poartă Numele lui Hristos să-L reprezinte în gândire, în cuvânt și în faptă.
Gândurile lor trebuie să fie curate și cuvintele lor nobile și înălțătoare, atrăgându-i pe cei din jur tot mai aproape de Mântuitorul. Religia lui Hristos trebuie să fie
întrețesută cu tot ceea ce ei fac și spun. Fiecare tranzacție de afaceri a lor trebuie
să fie înmiresmată de prezența lui Dumnezeu.” {Mărturii vol. 9, p. 21}
Care era scopul vieții lui Ioan?
Scopul vieții lui Ioan nu era inventat de el, ci îl primise direct de la Dumnezeu. Scopul vieții
lui Ioan era clar încă de la naștere. Trecerea timpului, doar l-a ajutat pe Ioan să descopere
acest scop pe care Dumnezeu l-a avut cu viața lui.
Luca 5: ... ... ...
Evenimentele din jurul nașterii lui ioan au fost deosebite.
Zaharia, tatăl lui, era preot, un om consacrat (ce avantaj are un copil cu un tată consacrat).
Luca 1. 5
-În toată viaţa sa de căsătorie, Zaharia s-a rugat pentru un fiu. El şi soţia sa erau acum
bătrâni şi până la vârsta aceasta rugăciunea lor nu a primit răspuns; dar el nu a murmurat.
El avea timpul Său stabilit pentru a răspunde la această rugăciune şi atunci când cazul
părea că este fără speranţă, Zaharia a primit răspuns. Dumnezeu nu a uitat.
-Zaharia. De la ebr. Zekaryah = „Iehova Îşi reaminteşte” sau „Iehova Şi-a adus aminte”.
-Era din Ceata lui Abia. David a împărţit preoţii în 24 de cete (1 Cronici 24,1-18¸2 Cronici
8,14) din care ceata lu Abiah (sau Abia) era a opta (1 Cronici 24,10).
-Potrivit cu Iosif, fiecare ceată de preoţi era rânduită să servească o săptămână din
Sabat în Sabat (Antichităţi, vii.14.7 [365,366]), de două ori pe an.
-La sărbătoarea corturilor toate cele 24 de cete erau aşteptate să fie de faţă.
Luca 1. 6
-Neprihăniţi. [„Drepţi”, KJV]. Se pare că Zaharia şi Elisabeta aparţineau de acel mic grup
care studia cu râvnă profeţiile şi aştepta venirea lui Mesia (DA 44,47,98). Importanța unui
exemplu din partea părintilor ... ... copilul se uită la părinte.
-Acești oameni neprihăniți Nu aveau copii. La popoarele orientale lipsa de copii a fost
totdeauna privită ca o mare nenorocire.
-Adesea, iudeii o considerau ca o pedeapsă divină pentru păcat (vezi la Levitic 20,20). La iudei, ca şi la unele popoare orientale de astăzi, lipsa copiilor era considerată un temei îndreptăţit pentru poligamie şi concubinaj şi era acceptată ca temei legal suficient pentru divorţ.
-Când Zaharia își îndeplinea slujba, a ieşit la sorţi. [„Sorţul lui a fost”, KJV]. Gr. lagchano,
„a dobândi prin sorţ”.
-Datorită marelui număr de preoţi, nu toţi puteau oficia un anumit serviciu. De aceea se trăgea la sorţ pentru a determina cine să participe în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară.
-Potrivit cu tradiţia iudaică, preoţii stăteau în picioare în semicerc şi fiecare ridica
unul sau mai multe degete pentru a fi numărate. Spunând un număr, ca de pildă 70,
„preşedintele” începea să numere şi continua până când numărul selecţionat arăta cine
era ales.
-Întâiul soţ determina cine să cureţe altarul arderii de tot şi să pregătească jertfa, şi al
doilea cine să aducă jertfa şi să cureţe sfeşnicul şi altarul tămâierii. Al treilea sorţ
determina cine să aducă tămâie, era cel mai important.
-Să tămâieze. [„Să ardă tămâia”, KJV]. Jertfa tămâiei era considerată cea mai importantă
parte a slujbelor zilnice de dimineaţa şi de seară.
-Preotul ales prin sorţ să aducă tămâia – în cazul acesta Zaharia – alegea doi din colegii
săi preoţi să-l ajute, unul să îndepărteze cărbunii cei vechi de pe altar şi altul să pună pe el
cărbuni noi luaţi de pe altarul arderii de tot.
-Aceşti doi preoţi se retrăgeau din sfânta după împlinirea îndatoririlor lor şi preotul ales prin
sorţ aranja apoi tămâia pe cărbuni şi în timp ce făcea aceasta, mijlocea pentru Israel. În
timp ce norul de tămâie se înălţa, el umplea sfânta şi chiar trecea pe deasupra perdelei, în
sfânta sfintelor.
-Altarul tămâierii era imediat în faţa perdelei şi, deşi era de fapt în sfânta, pare să fi fost
considerat ca aparţinând sfintei sfintelor (vezi la Evrei 9,4). Altarul de aur era „un altar de
continuă mijlocire” (PP 353), pentru că zi şi noapte tămâia sfântă îşi împrăştia parfumul
prin locurile sacre ale Templului (PP 348).
-Luca 1:10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară
-Pe vremea lui Hristos jertfa de dimineaţă era adusă pe la ora 9 şi jertfa de seară pe la ora 3. La oricare din aceste ore se putea aduna o mulţime de mărime considerabilă
Afară. Adică, afară din sanctuar, dar în curţile sacre ale Templului.
-Îngerul Gabriel vine cu o solie specială.
Luca 1. 17 - duhul și puterea lui ilie. - curajul neînfricat al lui Ilie în timp de criză și
apostazie. Profeţiile cu privire la înainte mergătorul lui Mesia au fost împlinite atât de
impresionant în Ioan Botezătorul încât atât poporul de rând, cât şi conducătorii lor au
recunoscut asemănarea lui Ioan cu Ilie (vezi Ioan 1,19-21). Chiar şi după moartea lui Ioan
preoţii, cărturarii şi bătrânii nu îndrăzneau să tăgăduiască faptul că Ioan era profet.
Luca 1. 18
18.Din ce voi cunoaşte? Făgăduinţa părea prea frumoasă ca să fie adevărată. Fără
îndoială că Zaharia se rugase pentru a avea un fiu de ani de zile (vezi la v. 13) şi acum
când rugăciunea lui era pe punctul de a primi răspuns credinţa lui nu s-a ridicat pentru
a accepta răspunsul.
-Cât de adesea oamenii văd dificultăţi în calea împlinirii făgăduinţelor lui Dumnezeu, uitând că „nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu” (v. 37).
Aşa a fost cu Sara (vezi Geneza 18,11.12), cu Moise (vezi Exod 4,1.10.13) cu Ghedeon (vezi Judecători 6,15-17.36-40) şi cu credincioşii care se rugau acasă la Maria pentru eliberarea lui Petru (vezi Fapte 12,14-16).
-Chiar şi Avraam, care „nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu” (Romani 4,20) a simţit nevoia de dovezi palpabile pe care să-şi sprijine credinţa.
vers 20. Vei fi mut. Zaharia exprimase îndoială faţă de cuvântul îngerului. Acum el primit
un semn care în acelaşi timp era o pedeapsă pentru necredinţă. Lipsa lui de credinţă a
adus atât judecată, cât şi binecuvântare.
-În acord cu aceasta „ceata lui Abia” din care făcea parte Zaharia (vezi la v. 5), a rămas de
serviciu până în Sabatul următor. Zaharia ar fi putut să fi considerat experienţa sa cu
îngerul îndestulătoare pentru a-şi îndreptăţi retragerea sa mai devreme şi să se întoarcă
acasă. Dar el a ales să rămână la postul rânduit lui până când a fost eliberat din slujbă.
-alegerea numelui ... providențial ... v 62 ... Numele lui va fi Ioan. Limba i se dezleagă ...
are loc ceva deosebit. vers 67, zaharia s-a umplut de Duh Sfânt, a început să
proorocească:
-ceea ce spunea erau cuvinte venite direct de la Dumnezeu.
-aveau autoritate
-erau solemne, veneau după 9 luni de muțenie.
-Sub inspirația lui DZ, Zaharia proorocește și spune catre era scopul vieții lui Ioan
Botezătorul:
Luca 1:76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge
înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,
77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii care stă în iertarea păcatelor lui;
A - vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile LUI
B - să dai poporului Său cunoștința mântuirii (care stă în iertarea păcatelor).
A -Să-I pregăteşti căile. Aceasta era PRIMA sarcina lui Ioan Botezătorul. El avea să pregătească inimile şi mintea oamenilor pentru Mesia, prin cultivarea interesului faţă de profeţiile cu privire la EL, prin afirmarea că sosise timpul pentru împlinirea profeţiilor şi prin chemarea la „pocăinţă” prin care oamenii se puteau califica pentru cetăţenia în împărăţia lui Mesia.
B - SĂ dea poporului cunoștința mântuirii. Cunoştinţa trebuie să preceadă credinţa, căci
„cum vor crede în Acela despre care n-au auzit?” (Romani 10,14). Pentru a crede, cineva trebuie să aibă ceva de crezut şi marele obiectiv al lucrării lui Ioan era să pună o fundaţie fermă pentru a crede că Isus din Nazaret era într- adevăr Mesia cel făgăduit, „Mielul lui Dumnezeu”, „Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1,36.34).
-Luca face aici evident faptul că „mântuirea” de care vorbeşte este mântuirea personală şi nu salvarea politică a naţiunii, cunoștința mântuirii - nu însemna o cunoaștere formală, teoretică, ci înseamnă formarea caracterului.
-Ioan împlinea lucrarea lui Ilie, dar în timpul din urmă Dumnezeu are din nou nevoie de un
ILIE. Un Ilie care să pregătească calea Domnului, calea venii Domnului. Noi avem această
misiune. Acesta este scopul bisericii, al nostru.
A - pregătirea căii Domnului - pregătirea inimilor oamenilor pentru revenirea Domnului, prin
cultivarea interesului față de profeția sfârșitului, prin afirmarea că a sosit ceasul judecății,
prin chemarea la pocăință.
B -Și să dai poporului său cunoștinta mântuirii
-obiectivul bisericii, scopul ei este să ofere cunoștința mântuirii, transmiterea unui
cuvânt plin de viață, iar viața înseamnă iubire. Această cunoștință a mântuirii care conduc
ela formarea caracterului.
În acesastă dimineață de Sabat, Dumnezeu te cheamă să fi un ILIE, un ioan Botezătorul
al timpului din urmă. Un om chemat să pregătească calea Domnului, care să dea
poporului cunoștința mântuirii.
-Ești dispus să împlinești acest scop semnificativ pe care Dumnezeu îl are cu tine?
-Ești gata să lași deoparte toate nimicurile din viața ta și să te angajezi în a fi un adevărat Ilie?
-Dumnezeu așteaptă ca Ilie cel uriaș al zilelor noastre să se trezească.
Marea Trimitere
“Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. “Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la Sfârşitul veacului”
Nu este o recomandare Este o poruncă
O poruncă bazată pe autoritatea învierii
O poruncă ce presupune supunere totală
1. Atitudinea Ucenicilor?
2. Atitudinea bisericilor locale ?
Adventiștii?
Misiunea bisericii locale constă în:
Facerea de ucenici
Botezarea lor
Învăţarea lor
Ce este un ucenic?
-Ucenicul este capabil să renunţe la tot pentru El.
“Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Luca. 14. 26
-Ucenicul este capabil să îndure, încercările credinţei
“Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. … Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?” Mat. 10. 24-25
-Ucenicul este capabil să renunţe la “voia sa” ptr. “Voia Lui”.
“Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: “Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei”” Ioan 8.31
-Ucenicul are capacitatea de a iubi necondiţionat.
“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” Ioan 13.34
-Ucenicul are capacitatea de a rodi – face alţi ucenici.
“Dacă aduce-ţi multă roadă, prin aceasta Tatăl va fi proslăvit şi voi veţi fi ucenicii mei” Ioan 15.8
Sunt dispus să dau TOTUL pentru Hristos?
Vreau să fiu ucenic?
a fi creștin nu e suficient. Trebuie să fiu ucenic.
“Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“ Mat. 20. 28
Dumnezeu este dătătorul și susținătorul vieții. Din acest motiv putem spune că viața
este o manifestare a puterii divine. În opoziție, păcatul este cel care aduce moartea.
Dar tot ceea ce este viu crește, se dezvoltă. Hristos aseamănă noua ordine spirituală
(Împărăţia Cerurilor) cu o sămânță care se transformă într-o plantă. (Citește te rog
Marcu 4:26-29). „Nu poate exista viață fără creștere. Planta trebuie sau să crească sau
să moară. După cum creșterea ei este tăcută și imperceptibilă dar continuă, tot la fel
este și creșterea caracterului. La fiecare etapă a dezvoltării, viața noastră poate fi
perfectă; și totuși va exista înaintare continuă dacă este îndeplinit planul lui
Dumnezeu pentru noi.” {Ed. 105, 106}
„Mii de oameni trec prin viață fără să
aibă un scop clar pentru care să trăiască, fără
nici un standard de atins. Astfel vor obține o
răsplată proporțională cu munca lor. Amintiți-
vă că niciodată nu veți atinge un standard
mai înalt decât cel pe care vi l-ați stabilit
singuri.” (Solii către tineret, p. 99)
Tu ce scop ai în viață?
„Scopul lui
Dumnezeu este acela de a Se proslăvi în poporul Său în fața lumii. El așteaptă ca aceia
care poartă Numele lui Hristos să-L reprezinte în gândire, în cuvânt și în faptă.
Gândurile lor trebuie să fie curate și cuvintele lor nobile și înălțătoare, atrăgându-i pe cei din jur tot mai aproape de Mântuitorul. Religia lui Hristos trebuie să fie
întrețesută cu tot ceea ce ei fac și spun. Fiecare tranzacție de afaceri a lor trebuie
să fie înmiresmată de prezența lui Dumnezeu.” {Mărturii vol. 9, p. 21}
O misiune, un sol, o solie
Care era scopul vieții lui Ioan?
Scopul vieții lui Ioan nu era inventat de el, ci îl primise direct de la Dumnezeu. Scopul vieții
lui Ioan era clar încă de la naștere. Trecerea timpului, doar l-a ajutat pe Ioan să descopere
acest scop pe care Dumnezeu l-a avut cu viața lui.
Luca 5: ... ... ...
Evenimentele din jurul nașterii lui ioan au fost deosebite.
Zaharia, tatăl lui, era preot, un om consacrat (ce avantaj are un copil cu un tată consacrat).
Luca 1. 5
-În toată viaţa sa de căsătorie, Zaharia s-a rugat pentru un fiu. El şi soţia sa erau acum
bătrâni şi până la vârsta aceasta rugăciunea lor nu a primit răspuns; dar el nu a murmurat.
El avea timpul Său stabilit pentru a răspunde la această rugăciune şi atunci când cazul
părea că este fără speranţă, Zaharia a primit răspuns. Dumnezeu nu a uitat.
-Zaharia. De la ebr. Zekaryah = „Iehova Îşi reaminteşte” sau „Iehova Şi-a adus aminte”.
-Era din Ceata lui Abia. David a împărţit preoţii în 24 de cete (1 Cronici 24,1-18¸2 Cronici
8,14) din care ceata lu Abiah (sau Abia) era a opta (1 Cronici 24,10).
-Potrivit cu Iosif, fiecare ceată de preoţi era rânduită să servească o săptămână din
Sabat în Sabat (Antichităţi, vii.14.7 [365,366]), de două ori pe an.
-La sărbătoarea corturilor toate cele 24 de cete erau aşteptate să fie de faţă.
Luca 1. 6
-Neprihăniţi. [„Drepţi”, KJV]. Se pare că Zaharia şi Elisabeta aparţineau de acel mic grup
care studia cu râvnă profeţiile şi aştepta venirea lui Mesia (DA 44,47,98). Importanța unui
exemplu din partea părintilor ... ... copilul se uită la părinte.
-Acești oameni neprihăniți Nu aveau copii. La popoarele orientale lipsa de copii a fost
totdeauna privită ca o mare nenorocire.
-Adesea, iudeii o considerau ca o pedeapsă divină pentru păcat (vezi la Levitic 20,20). La iudei, ca şi la unele popoare orientale de astăzi, lipsa copiilor era considerată un temei îndreptăţit pentru poligamie şi concubinaj şi era acceptată ca temei legal suficient pentru divorţ.
-Când Zaharia își îndeplinea slujba, a ieşit la sorţi. [„Sorţul lui a fost”, KJV]. Gr. lagchano,
„a dobândi prin sorţ”.
-Datorită marelui număr de preoţi, nu toţi puteau oficia un anumit serviciu. De aceea se trăgea la sorţ pentru a determina cine să participe în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară.
-Potrivit cu tradiţia iudaică, preoţii stăteau în picioare în semicerc şi fiecare ridica
unul sau mai multe degete pentru a fi numărate. Spunând un număr, ca de pildă 70,
„preşedintele” începea să numere şi continua până când numărul selecţionat arăta cine
era ales.
-Întâiul soţ determina cine să cureţe altarul arderii de tot şi să pregătească jertfa, şi al
doilea cine să aducă jertfa şi să cureţe sfeşnicul şi altarul tămâierii. Al treilea sorţ
determina cine să aducă tămâie, era cel mai important.
-Să tămâieze. [„Să ardă tămâia”, KJV]. Jertfa tămâiei era considerată cea mai importantă
parte a slujbelor zilnice de dimineaţa şi de seară.
-Preotul ales prin sorţ să aducă tămâia – în cazul acesta Zaharia – alegea doi din colegii
săi preoţi să-l ajute, unul să îndepărteze cărbunii cei vechi de pe altar şi altul să pună pe el
cărbuni noi luaţi de pe altarul arderii de tot.
-Aceşti doi preoţi se retrăgeau din sfânta după împlinirea îndatoririlor lor şi preotul ales prin
sorţ aranja apoi tămâia pe cărbuni şi în timp ce făcea aceasta, mijlocea pentru Israel. În
timp ce norul de tămâie se înălţa, el umplea sfânta şi chiar trecea pe deasupra perdelei, în
sfânta sfintelor.
-Altarul tămâierii era imediat în faţa perdelei şi, deşi era de fapt în sfânta, pare să fi fost
considerat ca aparţinând sfintei sfintelor (vezi la Evrei 9,4). Altarul de aur era „un altar de
continuă mijlocire” (PP 353), pentru că zi şi noapte tămâia sfântă îşi împrăştia parfumul
prin locurile sacre ale Templului (PP 348).
-Luca 1:10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară
-Pe vremea lui Hristos jertfa de dimineaţă era adusă pe la ora 9 şi jertfa de seară pe la ora 3. La oricare din aceste ore se putea aduna o mulţime de mărime considerabilă
Afară. Adică, afară din sanctuar, dar în curţile sacre ale Templului.
-Îngerul Gabriel vine cu o solie specială.
Luca 1. 17 - duhul și puterea lui ilie. - curajul neînfricat al lui Ilie în timp de criză și
apostazie. Profeţiile cu privire la înainte mergătorul lui Mesia au fost împlinite atât de
impresionant în Ioan Botezătorul încât atât poporul de rând, cât şi conducătorii lor au
recunoscut asemănarea lui Ioan cu Ilie (vezi Ioan 1,19-21). Chiar şi după moartea lui Ioan
preoţii, cărturarii şi bătrânii nu îndrăzneau să tăgăduiască faptul că Ioan era profet.
Luca 1. 18
18.Din ce voi cunoaşte? Făgăduinţa părea prea frumoasă ca să fie adevărată. Fără
îndoială că Zaharia se rugase pentru a avea un fiu de ani de zile (vezi la v. 13) şi acum
când rugăciunea lui era pe punctul de a primi răspuns credinţa lui nu s-a ridicat pentru
a accepta răspunsul.
-Cât de adesea oamenii văd dificultăţi în calea împlinirii făgăduinţelor lui Dumnezeu, uitând că „nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu” (v. 37).
Aşa a fost cu Sara (vezi Geneza 18,11.12), cu Moise (vezi Exod 4,1.10.13) cu Ghedeon (vezi Judecători 6,15-17.36-40) şi cu credincioşii care se rugau acasă la Maria pentru eliberarea lui Petru (vezi Fapte 12,14-16).
-Chiar şi Avraam, care „nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu” (Romani 4,20) a simţit nevoia de dovezi palpabile pe care să-şi sprijine credinţa.
vers 20. Vei fi mut. Zaharia exprimase îndoială faţă de cuvântul îngerului. Acum el primit
un semn care în acelaşi timp era o pedeapsă pentru necredinţă. Lipsa lui de credinţă a
adus atât judecată, cât şi binecuvântare.
-În acord cu aceasta „ceata lui Abia” din care făcea parte Zaharia (vezi la v. 5), a rămas de
serviciu până în Sabatul următor. Zaharia ar fi putut să fi considerat experienţa sa cu
îngerul îndestulătoare pentru a-şi îndreptăţi retragerea sa mai devreme şi să se întoarcă
acasă. Dar el a ales să rămână la postul rânduit lui până când a fost eliberat din slujbă.
-alegerea numelui ... providențial ... v 62 ... Numele lui va fi Ioan. Limba i se dezleagă ...
are loc ceva deosebit. vers 67, zaharia s-a umplut de Duh Sfânt, a început să
proorocească:
-ceea ce spunea erau cuvinte venite direct de la Dumnezeu.
-aveau autoritate
-erau solemne, veneau după 9 luni de muțenie.
-Sub inspirația lui DZ, Zaharia proorocește și spune catre era scopul vieții lui Ioan
Botezătorul:
Luca 1:76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge
înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,
77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii care stă în iertarea păcatelor lui;
A - vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile LUI
B - să dai poporului Său cunoștința mântuirii (care stă în iertarea păcatelor).
A -Să-I pregăteşti căile. Aceasta era PRIMA sarcina lui Ioan Botezătorul. El avea să pregătească inimile şi mintea oamenilor pentru Mesia, prin cultivarea interesului faţă de profeţiile cu privire la EL, prin afirmarea că sosise timpul pentru împlinirea profeţiilor şi prin chemarea la „pocăinţă” prin care oamenii se puteau califica pentru cetăţenia în împărăţia lui Mesia.
B - SĂ dea poporului cunoștința mântuirii. Cunoştinţa trebuie să preceadă credinţa, căci
„cum vor crede în Acela despre care n-au auzit?” (Romani 10,14). Pentru a crede, cineva trebuie să aibă ceva de crezut şi marele obiectiv al lucrării lui Ioan era să pună o fundaţie fermă pentru a crede că Isus din Nazaret era într- adevăr Mesia cel făgăduit, „Mielul lui Dumnezeu”, „Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1,36.34).
-Luca face aici evident faptul că „mântuirea” de care vorbeşte este mântuirea personală şi nu salvarea politică a naţiunii, cunoștința mântuirii - nu însemna o cunoaștere formală, teoretică, ci înseamnă formarea caracterului.
-Ioan împlinea lucrarea lui Ilie, dar în timpul din urmă Dumnezeu are din nou nevoie de un
ILIE. Un Ilie care să pregătească calea Domnului, calea venii Domnului. Noi avem această
misiune. Acesta este scopul bisericii, al nostru.
A - pregătirea căii Domnului - pregătirea inimilor oamenilor pentru revenirea Domnului, prin
cultivarea interesului față de profeția sfârșitului, prin afirmarea că a sosit ceasul judecății,
prin chemarea la pocăință.
B -Și să dai poporului său cunoștinta mântuirii
-obiectivul bisericii, scopul ei este să ofere cunoștința mântuirii, transmiterea unui
cuvânt plin de viață, iar viața înseamnă iubire. Această cunoștință a mântuirii care conduc
ela formarea caracterului.
În acesastă dimineață de Sabat, Dumnezeu te cheamă să fi un ILIE, un ioan Botezătorul
al timpului din urmă. Un om chemat să pregătească calea Domnului, care să dea
poporului cunoștința mântuirii.
-Ești dispus să împlinești acest scop semnificativ pe care Dumnezeu îl are cu tine?
-Ești gata să lași deoparte toate nimicurile din viața ta și să te angajezi în a fi un adevărat Ilie?
-Dumnezeu așteaptă ca Ilie cel uriaș al zilelor noastre să se trezească.
Marea Trimitere
“Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. “Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la Sfârşitul veacului”
Nu este o recomandare Este o poruncă
O poruncă bazată pe autoritatea învierii
O poruncă ce presupune supunere totală
1. Atitudinea Ucenicilor?
2. Atitudinea bisericilor locale ?
Adventiștii?
Misiunea bisericii locale constă în:
Facerea de ucenici
Botezarea lor
Învăţarea lor
Ce este un ucenic?
-Ucenicul este capabil să renunţe la tot pentru El.
“Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Luca. 14. 26
-Ucenicul este capabil să îndure, încercările credinţei
“Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. … Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?” Mat. 10. 24-25
-Ucenicul este capabil să renunţe la “voia sa” ptr. “Voia Lui”.
“Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: “Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei”” Ioan 8.31
-Ucenicul are capacitatea de a iubi necondiţionat.
“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” Ioan 13.34
-Ucenicul are capacitatea de a rodi – face alţi ucenici.
“Dacă aduce-ţi multă roadă, prin aceasta Tatăl va fi proslăvit şi voi veţi fi ucenicii mei” Ioan 15.8
Sunt dispus să dau TOTUL pentru Hristos?
Vreau să fiu ucenic?
a fi creștin nu e suficient. Trebuie să fiu ucenic.
“Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“ Mat. 20. 28
joi, 12 noiembrie 2009
Adevărul despre telefoanele mobile.
Adevarul despre telefoanele mobile
Stim ca in Romania sunt 28 de milioane de telefoane mobile utilizate. Ceea ce nu stim este daca sunt sa nu telefoanele mobile nocive. Un studiu inceput in 1999 la care au participat 14 tari si care a costat multe milioane de dolari scoate la lumina concluziile. Oare acestea ne vor schimba comportamentul si vor pune in pericol industria telecom, care produce 4 triliarde de dolari lunar?
| |
| |
Studiul a fost condus de englezi prin intermediul organizatiilor Powerwatch si EM Radiation Research Trust EMR Policy Institute si de americanii de la ElectromagneticHealth.org si The Peoples Initiative Foundation. La crearea raportului Cellphones and Brain Tumors, 15 Reasons for Concern au participat experti din 14 tari de la cele mai mari institute.
In loc de preambul
Daca veti citi cu atentie manualele telefoanelor mobile, veti gasi cateva informatii interesante. Una ar fi recomandarea de a tine telefonul mobil la o distanta de minim 1.5 cm de corp.
Iata ce scrie in manualul Iphone: ““Tested for use at the ear and for body worn operation (with iPhone positioned 15 mm (5/8 inch) from the body).” Acest lucru inseamna ca daca tineti telefonul la ureche sau in buzunarul pantalonilor, se incalca aceasta limita si apare riscul expunerii la radiatii.
In manualul telefonului Nokia 1100 este scris foarte clar: “This product meets RF exposure guidelines…when positioned at least 1.5 cm (~1/4 inch) away from the body…and should position the product at least 1.5 cm away from your body.”
Iata si recomandarea maualului Blackberry 8300: “When using any data feature of the BlackBerry device, with or without a USB cable, keep the device at least 0.98 inches (25 mm) from your body”.
Cele 3 mari concluzii ale studiului sunt urmatoarele:
1. Exista in mod cert o legatura intre utilizarea telefoanelor mobile si aparitia tumorilor cerebrale.
2. Studiile de pana acum subestimeaza riscul la care sunt expusi utilizatorii telefoanelor mobile.
3. Copiii sunt mai expusi ca adultii, riscul fiind mult mai mare. Cu cat utilizarea este mai timpurie, cu atat mai mult creste riscul.
Iata care este corelatia intre timpul de utilizare al telefonului si riscul aparitiei cancerului, conform studiului.
1. La fiecare 100 de ore de utilizare a telefonului mobil, riscul de cancer creste cu 5%.
2. Fiecare an de utilizare a telefonului mobil creste riscul cu 8%.
3. Dupa 10 ani de utilizare, creste riscul cu 280%.
4. In cazul celor care au utilizat telefonulmobil de foarte tineri, riscul creste cu 420%. Cu cat utilizarea este mai timpurie, cu atat mai mult creste riscul.
Expertii sugereaza ca cel mai mare risc este utilizarea telefonului pentru o perioada mai mare de 10 ani pe aceeasi parte a capului. Radiatiile emise de telefoanele celulare produc modificari ale ADN-ului, ceea ce poate duce la cancer.
Iata 8 pasi pentru reducerea expunerii la radiatia emisa de telefonul mobil:
- Folositi headset-ului
- Tineti departe de corp telefonul mobil
- Evitati utiliarea telefonului in masina sau tren in apropierea antenelor operatorilor deoarece in acest zone puterea radiatiilor este mai mare
- Folositi telefonul fix ori de cate ori puteti
- Evitati folosirea acestora in cladiri, mai ales in cele care au structura metalica
- Nu dormiti cu telefonul mobil langa perna sau in apropiere
- Nu permiteti copiilor sub 18 ani sa foloseasca telefonul
Cei ce doriti articolul studiului complet, adica 44 pagini de concluzii ale oamenilor de stiinta, cereti. Atentie la telefonul mobil. Laurentiu
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
Biserica ... o casă pentru toți.
Uneori imi pun întrebarea: mai e necesară biserica? Care este scopul bisericii? De ce existăm?
Răspunsul este simplu: Biserica este înființată de Dumnezeu și are un scop precis. Ce m-aș face eu fără biserică și fără sprijinul ei moral? Sunt întărit prin biserică și uneori sunt călit/pregătit pentru alte lucrări mai mărețe.
Dar unii văd biserica fiind un rău necesar, că nu avem ce face. Și uneori așa este: biserica este un rău necesar. E ca și corabia lui Noe. Credeți că erau condiții așa plăcute în corabia lui Noe? Credeți că mirosurile erau așa suportabile acolo? Dar ... era singura soluție pentru salvarea lui Noe și a celor ce au dorit salvarea. E posibil ca uneori să nu-mi placă la biserica ... dar e locul lăsat de Dumnezeu pentru a fi salvat. Dar eu sunt mântuit prin biserică? Răspunsul cel mai des întâlnit este că la Biserică vii ca să găsești mântuirea. De aici expresia extra ecclesiam nulla salus (în afara bisericii nu e mântuire). În afara bisericii se spune că nu e mântuire dar o găsim noi oare în interiorul ei? Și până la urmă, oferăbiserica mântuirea?
Într-un sens da: Biserica oferă mântuirea sau mai bine spus cunoștința mântuirii prin
Isus Hristos. „Biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea
oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, iar misiunea ei este aceea de a duce
lumii Evanghelia. De la început, planul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin biserica Sa,
să descopere lumii plinătatea și desăvârșirea Lui.” {Faptele apostolilor, p. 9}
Dar Biserica este mai mult decât instrumentul de proclamare a adevărului mântuitor:
Biserica este chiar locul în care se trăiește noua dimensiune a vieții: mântuirea. În
Noul Testament găsim o comunitate de credincioși ce trăiesc zi de zi realitatea
mântuirii în Isus Hristos. Ei nu așteaptă mântuirea ca urmare a apartenenței la un
grup religios, ci dimpotrivă ei sunt parte a grupului deoarece au descoperit mântuirea.
Așadar Biserica este locul în care principiile Împărăției lui Dumnezeu se manifestă din plin, lumea având prin Biserică o ilustrare a ceea ce Dumnezeu ar dori să facă cu
umanitatea.
Iată mai jos o exemplificare a ceea ce am spus mai sus. Este o melodie intitulată biserica, cântată de o formație crestină, numită Angeli. Sper să vă placă ... și melodia, dar mai ales BISERICA. Ce e pentru voi biserica? Puteți lăsa răspunsuri la comentarii?
Răspunsul este simplu: Biserica este înființată de Dumnezeu și are un scop precis. Ce m-aș face eu fără biserică și fără sprijinul ei moral? Sunt întărit prin biserică și uneori sunt călit/pregătit pentru alte lucrări mai mărețe.
Dar unii văd biserica fiind un rău necesar, că nu avem ce face. Și uneori așa este: biserica este un rău necesar. E ca și corabia lui Noe. Credeți că erau condiții așa plăcute în corabia lui Noe? Credeți că mirosurile erau așa suportabile acolo? Dar ... era singura soluție pentru salvarea lui Noe și a celor ce au dorit salvarea. E posibil ca uneori să nu-mi placă la biserica ... dar e locul lăsat de Dumnezeu pentru a fi salvat. Dar eu sunt mântuit prin biserică? Răspunsul cel mai des întâlnit este că la Biserică vii ca să găsești mântuirea. De aici expresia extra ecclesiam nulla salus (în afara bisericii nu e mântuire). În afara bisericii se spune că nu e mântuire dar o găsim noi oare în interiorul ei? Și până la urmă, oferăbiserica mântuirea?
Într-un sens da: Biserica oferă mântuirea sau mai bine spus cunoștința mântuirii prin
Isus Hristos. „Biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea
oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, iar misiunea ei este aceea de a duce
lumii Evanghelia. De la început, planul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin biserica Sa,
să descopere lumii plinătatea și desăvârșirea Lui.” {Faptele apostolilor, p. 9}
Dar Biserica este mai mult decât instrumentul de proclamare a adevărului mântuitor:
Biserica este chiar locul în care se trăiește noua dimensiune a vieții: mântuirea. În
Noul Testament găsim o comunitate de credincioși ce trăiesc zi de zi realitatea
mântuirii în Isus Hristos. Ei nu așteaptă mântuirea ca urmare a apartenenței la un
grup religios, ci dimpotrivă ei sunt parte a grupului deoarece au descoperit mântuirea.
Așadar Biserica este locul în care principiile Împărăției lui Dumnezeu se manifestă din plin, lumea având prin Biserică o ilustrare a ceea ce Dumnezeu ar dori să facă cu
umanitatea.
Iată mai jos o exemplificare a ceea ce am spus mai sus. Este o melodie intitulată biserica, cântată de o formație crestină, numită Angeli. Sper să vă placă ... și melodia, dar mai ales BISERICA. Ce e pentru voi biserica? Puteți lăsa răspunsuri la comentarii?
luni, 2 noiembrie 2009
O lume minunată ...
Iată un cântec ce imi aduce aminte de copilăria mea. Chiar am avut o copilărie frumoasă. Mă întreb ce vor avea de povestit copii de azi peste 20 ani. Probabil vor povesti doar de noile versiuni de mes ... :)
Îmi doresc să fiu copil pe Noul Pământ, adică acea lume frumoasă pe care Dumnezeu o va crea pentru copiii Săi.
Oare cum ar suna melodia lui Mihai Constantinescu, cântată pe Noul Pământ? Acolo va fi o lume a copiilor. Iată cuvinetle mai jos.
Refren:
E-o lume minunata in care veti gasi
Numai copii
O lume cu mult soare si mii de jucarii
Pentru copii
In lumea cu povesti si flori veti intalni
Numai copii
Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi
Pentru copii
Ieri am fost si noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
Ce-i bun sa le aratam
Refren...
Ieri am fost si noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
Ce-i bun sa le aratam
Ce zambet poate fi
Mai sincer, mai curat
Ce ochi stiu a vorbï atat de adevarat
Ascultați melodia.
Lau
Vineri seara voi posta pentru voi, ceva frumos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)