Biserica ... o casă pentru toți.

Uneori imi pun întrebarea: mai e necesară biserica? Care este scopul bisericii? De ce existăm?

Răspunsul este simplu: Biserica este înființată de Dumnezeu și are un scop precis. Ce m-aș face eu fără biserică și fără sprijinul ei moral? Sunt întărit prin biserică și uneori sunt călit/pregătit pentru alte lucrări mai mărețe.
Dar unii văd biserica fiind un rău necesar, că nu avem ce face. Și uneori așa este: biserica este un rău necesar. E ca și corabia lui Noe. Credeți că erau condiții așa plăcute în corabia lui Noe? Credeți că mirosurile erau așa suportabile acolo? Dar ... era singura soluție pentru salvarea lui Noe și a celor ce au dorit salvarea. E posibil ca uneori să nu-mi placă la biserica ... dar e locul lăsat de Dumnezeu pentru a fi salvat. Dar eu sunt mântuit prin biserică? Răspunsul cel mai des întâlnit este că la Biserică vii ca să găsești mântuirea. De aici expresia extra ecclesiam nulla salus (în afara bisericii nu e mântuire). În afara bisericii se spune că nu e mântuire dar o găsim noi oare în interiorul ei? Și până la urmă, oferăbiserica mântuirea?
Într-un sens da: Biserica oferă mântuirea sau mai bine spus cunoștința mântuirii prin
Isus Hristos. „Biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea
oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, iar misiunea ei este aceea de a duce
lumii Evanghelia. De la început, planul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin biserica Sa,
să descopere lumii plinătatea și desăvârșirea Lui.” {Faptele apostolilor, p. 9}
Dar Biserica este mai mult decât instrumentul de proclamare a adevărului mântuitor:
Biserica este chiar locul în care se trăiește noua dimensiune a vieții: mântuirea. În
Noul Testament găsim o comunitate de credincioși ce trăiesc zi de zi realitatea
mântuirii în Isus Hristos. Ei nu așteaptă mântuirea ca urmare a apartenenței la un
grup religios, ci dimpotrivă ei sunt parte a grupului deoarece au descoperit mântuirea.
Așadar Biserica este locul în care principiile Împărăției lui Dumnezeu se manifestă din plin, lumea având prin Biserică o ilustrare a ceea ce Dumnezeu ar dori să facă cu
umanitatea.

Iată mai jos o exemplificare a ceea ce am spus mai sus. Este o melodie intitulată biserica, cântată de o formație crestină, numită Angeli. Sper să vă placă ... și melodia, dar mai ales BISERICA. Ce e pentru voi biserica? Puteți lăsa răspunsuri la comentarii?

O lume minunată ...

Iată un cântec ce imi aduce aminte de copilăria mea. Chiar am avut o copilărie frumoasă. Mă întreb ce vor avea de povestit copii de azi peste 20 ani. Probabil vor povesti doar de noile versiuni de mes ... :)

Îmi doresc să fiu copil pe Noul Pământ, adică acea lume frumoasă pe care Dumnezeu o va crea pentru copiii Săi.

Oare cum ar suna melodia lui Mihai Constantinescu, cântată pe Noul Pământ? Acolo va fi o lume a copiilor. Iată cuvinetle mai jos.

Refren:
E-o lume minunata in care veti gasi
Numai copii
O lume cu mult soare si mii de jucarii
Pentru copii
In lumea cu povesti si flori veti intalni
Numai copii
Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi
Pentru copii

Ieri am fost si noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
Ce-i bun sa le aratam

Refren...

Ieri am fost si noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
Ce-i bun sa le aratam
Ce zambet poate fi
Mai sincer, mai curat
Ce ochi stiu a vorbï atat de adevarat


Ascultați melodia.

Lau

Vineri seara voi posta pentru voi, ceva frumos.

Da-ne un strop de har ...

Un cadou bine-meritat pentru cei iubiti de Domnul. Astept reactiile voastre. Lau

În lipsa Regelui, sunt tot în slujba LUI.

Bun venit pe blogul acesta, la sfârșitul zilei de 23 octombrie.
Seara aceasta este una specială ... pentru cei ce iubesc și doresc o dezvoltare a caracterului lor. Seara aceasta amintește de o seară veche, de 165 ani, a anului 1844. Era o seară de miercuri, când fierberea se stingea în durere tristă. Informația că Hristos vine cuprinsese lumea de câțiva nai buni, iar febra care cuprinsese liumea era una rar întâlnită. Nu era o isterie a fricii de judecată, ci oameni cu rațiuen trează au început să studieze Biblia, dorind în mod sincer o dezvoltare a caracterului lor. Bucuria revenirii a cuprins peste 150 de scriitori de pe tot pământul, oameni din Europa sau Asia îi chemau pe oameni la pregătire. În Suedia, până și copiii predicau că vine un ceas al judecății. Febra pregătirii penytru venirea lui Isus era maximă. AU fost îndemnați să vadă în ziua de 22 octombrie, ziua eliberării. ȘI ziau a venit, ..., a trecut, au plâns. A fost greșită speranța lor? Au crezut degeaba? Nu speranța a fost greșită! Nu credința a fost rea!!! Ci data!
Astăzi pe noi nu ne interesează data. De ce? Pentru că dacă cred ca Isus vine mâine și El nu vine, atunci mă voi desamăgi. Dacă cred ca vine peste 2 ani și EL vine peste 1 lună, voi fi găsit nepregătit. De aceea Biblia spune clar: VEGHEAȚI și fiți gata. Dar nu uita, acestea nu sunt povești. EL chiar vine ... și poate mai real și mai repee decât crezi. Gândește-te la asta.
Oamenii vor cerul. Cei mai mulți caută motivații să doreacă să aleagă cerul. Iată de ce.
Mai întâi frica: „Aoleu, vine judecata şi am să ard în foc... Mă las şi de lume, numai să nu ard!” Frica - aceasta a fost motivaţia pentru miile de „convertiţi” ce se înghesuiau în mănăstiri la 31 decembrie 999 d.Hr. (citește pe net mai multe).
Mai e şi o altă motivaţie, interesul: „Dacă eşti om cu judecată, îţi dai seama că merită să laşi – chiar şi dacă nu eşti cu toată inima – lucruri îndrăgite, dar cu viaţă scurtă, în schimbul unui avantaj incomparabil, precum viaţa veşnică”. „Face” să fii cu Hristos.
Ultima motivaţie este singura pe care Dumnezeu o poate accepta, anume iubirea. „Te aleg, Doamne, indiferent de urmări.” E cum au spus cei trei tineri în faţa cuptorului aprins. Sau cum a spus şi Luther: „Decât în rai şi fără Hristos, mai bine în iad dar cu Hristos!”.
Acum e timpul trierii. Tu de ce vrei cerul? Mi-aș dori să fim din aceia care vor să fie cu Hristos și doar atât.

În această seară de 23 octombrie, când apusul celor 165 de ani de așteptare a venit, să ne întrebăm care ne este direcția în care merge viața noastră? Nu teroretic, nu așa cum am vrea să fie, ci așa cum e pe drept. Să redirecționăm busola nostră spre speranța veacurilor. Isus, stâpânul, Domnul, prietenul nostru vine. E sigur. Să nu-l desamăgim, în prag de veșnicii. Sufletul lui plânge pentru tine. Bucură-i inima în seara acesata, vorbind cu EL despre visele tale bune. El e singurul care ți le poate împlini.

Mereu în slujba Regelui meu.

Laurentiu