Mica luptatoare si marea ei biruinta prin rugaciune

  Imediat ce a invatat sa scrie, Barbara si-a facut o lista de rugaciune. Ori de cate ori afla despre cineva ca este bolanv sau trist sau ca trece printr-un necaz, ea ii adauga numele pe lista ei de rugaciune si in fiecare seara se roaga pentru cei ale caror nume sunt scrise acolo.
   Intr-o zi, ea a auzit ca vecinul lor, domnul Peter, are guta. Guta este o boala care provoaca mari dureri in articulatii. Durerea este intensa si cei care sufera de guta au nevoie de multa odihna. Barbara a scris numele domnului Peter pe lista ei de rugaciune, astfel incat sa nu uite sa se roage pentru el. Intr-o zi, ea s-a dus sa-l viziteze pe domnul Peter. A vazut ca avea mari dureri si i-a promis ca se va ruga si mai mult ca Dumnezeu sa il ajute sa se faca bine. In noaptea aceea ea s-a rugat ca Domunl sa indeparteze guta domnului Peter, astfel incat sarmanul vecin sa se poata misca fara durere. Ea s-a rugat deasemenea ca domnul Peter sa-si predea viata lui Isus.
   Barbara il vizita pe domnul Peter cat de des putea. Domnului Peter ii placea s-o auda pe Barbara rugandu-se pentru el. Poate stia si el ca Dumnezeu Se bucura sa raspunda la rugaciunile copiilor.
   Intr-o buna zi, sotia domnului Peter a trecut sa o vada pe Barbara.”vrei sa vi te rog pana la noi sa te rogi pentru domnul Peter?” a intrebat ea. “Are o zi foarte grea”.
   “ Da voi veni sa ma rog pentru el”, a venit si raspunsul. Ea i-a spus mamei unde se duce si apoi a plecat catre casa domnului Peter. A batut la usa si a intrat” Ce mai faceti domnule Peter?” l-a intrebat ea. “Ma doare teribil genunchiul”, i-a spus el. Barbara vedea din vocea lui ca prietenul ei trece prin mari dureri. A pus usor manuta pe genunchiul domnului Peter si a inchis ochi” Doamne, Tu sti ca prietenul meu Peter, sufera atat de mult te rog sa-i iei durerea de la genunchi, astfel incat el sa stie ca Tu il iubesti si ca vrei ca el sa se simta bine”dupa ce a spus “amin” Barbara l-a a sigurat ca genunchiul lui v-a fi bine.
   Apoi Barbara s-a uitat la prietenul ei si i-a spus foarte ciudat ca nu o sa se mai roage pentru el deoarece el insusi nu Il roaga pe Isus sa ii fie prieten, El nu ii v-a raspunde si nici starea lui nu se v-a imbunatati. Domnul Peter a dat din cap cu tristete.
   Peste cateva zile, doamna Peter a batut la usa Barbarei si i-a spus mamei acesteia: “Sotul meu vrea sa mearga la biserica in sabat, dar nu are bani pentru biletul de autobuz”. Mama nu avea nici ea prea multi bani, dar a gasit cateva monede, cat sa achite biletul de autobus al domnului Peter.
   In sabat dimineata cand mama si Barbara au ajuns la biserica l-au gait pe domnul Peter stand in picioare aproape de usa.
   “Sunt atat de bucuroasa sa te vad” i-a spus Barbara prietenului ei Peter.Domnul Peter i-a zabit si i-a spus”Am vesti bune pentru tine. Mi-am predat viata lui Isus si vreau sa vin la biserica in fiecare sambata. Deasemenea vreau sa fiu botezat”. Emotionata Barbara si-a imbratisat prietenul.
   Nu dupa mult timp, domnul Peter a fos botezat. Guta nu l-a mai suparat, astfel ca acum poate sa mearga fara durere. El simte ca vindecarea sa se datoreaza dragostei lui Dumnezeu si rugaciunilor fetitei.
   Barbara vrea ca toti sa stim ca Domnul Isus este bucuros sa raspunda la rugaciunile copiilor. Si are dreptate.

DE CE?

Buna ziua ... si sa va fie inima bucuroasa.

Zilele trecute imi puneam intrebarea ... care este scopul acestui blog? Adica de ce exista acest blog?

Va invit sa descoperim scopul acestui blog. Gasind acest raspuns vom sti daca va mai trai sau nu acest blog. Asa ca va rog sa raspundeti la sondajul din dreapta. Daca nu este raspunsul vostru prin cele de acolo, bifati ultimul raspuns iar la comentarile la acesasta postare scrieti care credeti ca este acest scop.

Apoi voi reveni cu o postare despre scopul pe care l/am avut si il am ci cu acest blog..

Asa ca ... DE CE EXISTA ACEST BLOG?

Laurentiu

Felicitări!!!

Mă bucur de activitatea acestui blog, chiar dacă eu mi/am luat o mică vacanță. Văd activitate și din partea celor doi administratori cât și a celor care vizitează acest blog (de exemplu în ultimile 7 zile au intrat nu mai putin de 90 vizitatori. E chiar bine). apreciez calitatea mesajelor postate pe blog de către Bianca și Diana. Oricine ni se poate alătura. Trebuie doar să solicite acest lucru.
Vă doresc o vară frumoasă și rodnică pentru caracterele voastre.

Laurentiu

Un om si Dumnezeu

   Cu peste 100 de ani in urma,intr-o dimineata mohorata a anului 1857,un om pe nume Lanphier isi mana caruta catre biroul de pe Fulton Street,New York.intre timp,citea ziarul,care anunta ca tara se afla in pragul unei mari crize economice.Intreprinderile se inchideau una dupa alta.Salariile scazuzera considerabil.Mii de oameni ramasesera fara serviciu,in strada.Conditiile erau profound ingrijoratoare.Lanphier,ca si altii,se ingrijora citind raportul pesimist si alarmist.
Dar cine era Lanphier?un mare industrias?Nu.Un mare om politic?Nu.Era un simplu functionar intr-un birou de pe Fulton Street.Dar acest Lanphier avea ceva deosebit.Era un om care credea in puterea rugaciunii.Si,sub impactul stiriilor sumbre din ziarul de dimineata el a avut o idée.
  In aceeasi zi a trimis cate o scrisoare tuturor oamenilor de afaceri cu care lucrase,spunandu-le ca a doua zi,se vor organiza intalniri de rugaciune intr-un birou pe de Fulton Street,zilnic,la ora pranzului.Spera ca toti vor putea sa participle.
  Pt prima intalnire,a aranjat in cerc 20 de scaune.Dar numai un scaun a fost ocupat.Ocupatul era insusi Lanphier.Insa nu s-a descurajat.Singur s-a rugat sa se produca o schimbare profunda cu el si cu America.A doua zi au venit cativa prieteni.In ziua urmatoare,toate cele 20 de scaune erau ocupate.Zi dupa zi,oamenii acesti se intalneau sa se roage.Curand s-au organizat intalniri asemanatoare pe Wall Street,pe William Street si pe Broadway.Miscarea s-a raspandit ca focul,in alte locuri din tara.
  Curand s-a produs o mare redesteptare religioasa si,odata cu ea,s-au consolidate si moralul si viata spirituala a oamenilor.A urmat o epoca a prosperitatii si a progresului.
Aceasta a fost una dintre cele mai graitoare demonstratii despre puterea rugaciunii si a credintei pe care le-a experimentat SUA.Si totul a inceput cu un om,un functionar obisnuit,care a dezlantuir puterea imensa a rugaciunii.
  Realizarea lui Lanphier a fost o demonstrator a unui adevar de veacuri:iti poti schimba viata,pot sa imi schimb viata si impreuna putem sa schimbam lumea din jurul nostru.
In fond ,singurul lucru de care avem nevoie este sa ne prindem de Dumnezeu in rugaciune.Mai mult,sa Il lasam pe Dumnezeu sa ne prinda chiar si oamenii din spatele reflectoarelor,care aparent nu par sa se remarce prin calitati deosebite,pot face o mare schimbare,daca se lasa in voia lui Dumnezeu.

„Ce ati învatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut în mine faceti. Si Dumnezeul pacii va fi cu voi.” Fil.4:9

Oamenii zilelor noastre traiesc pentru tot felul de lucruri. Sînt tot mai multi cei ce cred ca a trai înseamna placere şi petrecere şi ca doar atunci cînd te distrezi poti fi cu adevarat fericit. Altii alearga însa pentru cariera şi posesiuni materiale, cautînd sa urce treapta dupa treapta pe scara succesului profesional sau al celui material.

Probabil ca ati auzit de oameni care cred ca faima, puterea si bogatia sînt tot ceea ce conteaza.

Desi nu este nimic gresit în toate aceste lucruri, ele nu ar trebui sa devina un scop al vietii, mai ales pentru cei ce se considera urmasi ai lui Hristos.

Sa nu ne înselam, fiindca atunci cînd ne vom încheia drumul vietii în mijlocul acestei lumi va trebui sa dam socoteala înaintea lui Dumnezeu de felul în care am trait. Si El nu se va uita la conturile noastre. Toti banii, toata puterea si toata faima pe care am strîns-o în timpul vietii vor fi uitate, iar în ziua cînd vom sta înaintea lui Cristos, toate valorile de acum nu vor mai avea niciun pret.

Lucrurile care ne încînta si pentru care alergam atît de mult astazi, mîine vor fi fara valoare si abandonate.

De aceea, la fel ca apostolul Pavel si noi trebuie sa urmarim doar acele scopuri care îi aduc slava lui Dumnezeu. Iar aceste scopuri trebuie sa fie atît de evidente în trairea noastra de fiecare zi, încît si alti crestini care ne urmaresc viata, sa doreasca sa traiasca în acelasi fel, onorîndu-L pe Dumnezeu.

Fiindca scopurile pe care le urmaresc cei din jurul nostru sînt atît de diferite de scopurile lui Dumnezeu, ca urmasi ai lui Cristos noi ar trebui sa urmarim doar lucrurile care înalta numele Sau, nu numele nostru si slavirea lui Dumnezeu, nu slavirea noastra.

Cunoscînd aceste lucruri, lasa-ma în aceasta zi sa te întreb: „Ce scopuri urmaresti astazi?” „Care sînt lucrurile ce te determina sa mai traiesti?” Poti sa spui celor ce-ti urmaresc viata la fel ca apostolul Pavel : „Ce ati învatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut în mine faceti ?”

FII UN MODEL A CEEA CE ÎNSEAMNA O TRAIRE CRESTINA, PENTRU CA TOTI CEI CE-TI URMARESC VIATA SA FIE DETERMINATI SA CAUTE SCOPURI ÎNALTE!

sursa: www.misiune.ro

Naufragiu

-Ajutor! Ne scufundam!
  Departe, in marele Ocean Pacific, un vapor numit Helen B. Sterling, se lupta a supravietui, intr-o furtuna teribila. Valuri cat muntele se loveau de el. Apa intra in cala, si parea imposibil ca vasul sa mai pluteasca mult timp.
  Mergand in cabina sa radio, capitanul a transmis chemarea dupa ajutor. Poate ca va fi auzit de cineva. Era doar o mica speranta, pentru ca vasul era la sute de mile departare de uscat, si capitanul stia ca s-ar putea sa nu fie nici o alta nava destul de aproape, ca sa auda semnalul de naufragiu.
  Furtuna a devenit mai puternica, si bravii marinari au inteles ca sfarsitul e aproape. Semnalul a fost trimis :”Ajutor!”
  La o departare de multe mile, vasul de razboi australian Melbourne naviga catre casa. Deodata, prin aer a venit semnalul disperat, de pe Sterling. Imediat, marele vas si-a schimbat directia si, cu toata viteza, s-a indreptat spre vasul ce se scufunda.
  Orele au trecut, In acelasi timp, Sterling, lovit de valuri puternice, a fost rapid avariat. Va ajunge Melbourne la timp? Parea imposibil.
  Mergand din nou la cabina radio, caitanul a trimis acest mesaj:”Nu mai rezistam inca o ora. Ne scufundam. Valurile vin asupra noastra. Barci de salvare... dar este imposibil sa supravietuiesti pe o mare ca asta. Ramaneti cu bine”
  Inapoi, de la capitanul de pe Melboulrne a venit acest emotionant si minunat mesaj:”Suntem siguri ca vom ajunge la voi. Pastrati-va curajul!”.
  Capitanul de pe Melbourne si-a respectat promisiunea. Chiar inainte ca Sterling sa se scufunde, marele vas de lupta s-a apropiat si, cu eforturi mari, a adus echipajul de pe vasul naufragiat in marea ce fierbea, la loc sigur.
  Uneori, baietii si fetele sunt exact ca vasul Sterling. Poate tu ii cunsoti pe unii dintre ei. Ei vor sa fie buni si se lupta cu ceea ce stiu ca este rau. Dar furtuni de ispite vin si pare imposibil sa le reziste.
  In vremuri ca acestea nu este decat un singur lucru de facut: acela de a transmite un mesaj catre cer: “Ma scufund! Nu mai pot rezista nici o ora!”.
  Isus va auzi. El intelege gandurile noastre de departe. Imediat, El va raspunde: “Sunt sigur ca voi ajunge la tine. Nu iti pierde curajul!”
  Nu va mai fi nici o scufundare, nici o cale rea . Isus te va salva. Evita naufragiul chemadu-l la timp.
 

O zi buna Bianca:)

Cursa Vietii tale

Tom Hudd isi parca tricicleta pe alee si se indrepta leganat spre usa,cu dosarul in mana.Cand doamna ii deschise usa,Tom,care suferea de paralizie cerebrala,o intreaba daca ar fi dispusa sa contribie la sponsorizarea lui pt cursa de triciclete,organizata de Societatea Americana impotriva Cancerului. Ea zambi si spuse:,,Desigur",apoi semna pt 3 $ pe km,gandindu-se ca Tom nu va putea parcurge mai mult de 2 km.
Dar,duminica urmatoare Tom a pedalat 45 de km!Cand s-a dus sa incaseze banii,i-a spus doamnei ca ii datora 135 $.generoasa doamna aproape a lesinat.Cand sotul ei a venit la usa sa aduca banii,s-a intors spre ea si i-a spus:
-Draga mea,anul viitor lasa-ma pe mine sa fac sponsorizari. Din 1981,Tom si fratele sau Rich(care suferea de aceeasi boala)au castigat inca 35.000 $ in beneficiul cercetarilor privind prevenirea si tratarea cancerului.Tom a simtit intotdeauna ca lumea ii subestimeaza capacitatile.El este un tanar inteligent,sensibil si cu simtul umorului,dar multi oameni nu-i observa personalitatea dinamica,din cauza ca sufera de paralizie cerebrala si are dificultati de vorbire si de vedere.
In urma cu vreo cativa ani,un pastor pe nume Taylor,l-a invitat pe Tom sa vina la biserica.La inceput a fost sceptic,dar,intr-o sambata dimineata,a intrat in masina pastorului spunand:
-Merg astazi cu tine la biserica,dar,daca nu imi place,nu mai vin niciodata! In clipa in care tom a pasit pe usa,fratele Taylor s-a apropiat de el.Taylor fusese dependent de droguri inainte sa-l cunoasca pe Dumnezeu.El a venit langa Tom,a zambit si i-a spus: -Hei,nu stiam ca ti-au dat deja drumul de la inchisoare! Tom a izbucnit in ras,complet surprins si amuzant de ciudatul simt al umorului dovedit de Taylor.Tom se bucura ca e tratat ca o persoana obisnuita.
Lui Tom i-a placut la biserica si a continuat sa vina.Pe parcursul intalnirilor,membrii isi impartaseau experientele de suferinta,bucurie,lacrimi sau veselie.Tom avea emotii cand vorbea in public,din cauza deficientei de vorbire.Dar,intr-o dimineata,Tom a luat cuvantul in fata acestei adunari de oameni uniti.Pe masura ce treceau saptamaniele,el a continuat sa vorbeasca:uneori ii facea sa rada,alteori sa planga.
Desi vecinii lui Tom nu-l considera o persoana prea talentata,el l-a oferit lui Dumnezeu tot ce a avut,inclusiv dragostea si talentul sau cel mai bun:mersul pe bicicleta.Dumnezeu ne-a dat tuturor daruri deosebite.unele s-ar putea sa ni se para firesti,ca mersul pe bicicleta.Altele,precum vorbirea,s-ar putea sa necesite incurajarea celorlalti,pt a fi descoperite si cizelate.
Atunci cand incepem sa descoperim si sa folosim darurile primite de la Dumnezeu,am intrat in cursa vietii noastre,pt ca nu este mai mare bucurie decat sa fii folosit de Creatorul Universului.

Diana

Scosi din noroi

    Aceasta este o povestioara despre un baiat foarte mic. Avea numai patru ani cand s-a intamplat istorioara; asa ca nu trebuie sa radeti cand o veti auzi.

   Il voi numi Tiny(micutul). Tatal lui Tiny a cumparat o masina si o rulota si nu cu mult timp in urma au mers cu intreaga familie intr-o frumoasa vacanta.

   Pentru un timp, toate au mers bine si toti erau fericiti.Apoi, intr-o zi, tatal s-a hotarat sa se abata de la drumul principal, si sa calatoreasca, explorand o regiune foarte salbatica prin care nu mai fusese. Era distractiv atata timp cat soarele continua sa straluceasca si drumurile denivelate erau uscate inca, dar cand norii s-au adunat si ploaia a inceput sa cada, totul deveni altfel.

   Cum mai ploua! Ploua mai mult decat cu galeata, si, curand, pamantul din jur a devenit mlastinos, iar drumul-o mare de noroi.Masina s-a impotmolit intr-un  sant, cu rulota dupa ea. Era imposibil de miscat. Tata a iesit din masina sa vada daca ar putea face ceva dar noroiul i-a acoperit ghetele si ploaia l-a udat pana la piele.

  -Este foarte rau, a spus el cand s-a suit iar in masina. Ma tem ca vom sta aici impotmoliti un timp.

  Si asa a fost. Treptat, lumina a inceput sa paleasca, pe masura ce noaptea venea furisandu-se. Bietu Tiny a inceput sa-i fie frica , si  in zadar au cautat mama si tata sa il linisteasca. Ei spuneau ca nu avea de ce sa se teama, pentru ca ar putea dormi toata noaptea in rulora. Dar Tiny nu era linistit. Lui nu-i placea ideea de a sta acolo, pe drumul ingust, parasit, in intuneric, unde ar fi putut fi loviti. Voia sa mearga acasa, sau cel putin intr-un loc in care s-ar fi putu simti iar in siguranta. Asa ca a inceput sa se roage. Era o rugaciune atat de simpla, incat unii oameni ar putea rade de ea, dar era atat de sincera... doar aceste cuvinete:"Te rog, Isuse, scoate-ne din noroi!"

  Incet, incet, ploaia s-a oprit, si tata a iesit din masina, din nou. Cu lopata, el a incercat sa dea la o parte noroiul de pe roti.

  In acelasi timp, Tiny continua sa se roage:"Te rog, Isuse, scoate-ne din noroi!". Si intre rugaciuni, se uita afara pe fereastra, la tatal sau.

  Curand dupa aceea, cand tata aproape ca a terminat de curatat rotile, o caruta s-a intamplat sa treaca pe acolo si a tras masina si rulota afara, pe un teren mai tare.

  Tiny era mai mult decat bucuros. El era sigur ca primise raspuns la rugaciunea sa si, dn acea zi pana astazi nu a uitat niciodata sa ii multumeasca lui Isus pentru ca l-a ajutat.

  Sa nu uitam nici noi astazi sa ii cerem ajutorul lui Isus, dar cel mai important sa ii multumim.

Sa aveti o zi placuta. Bianca:)