Cursa Vietii tale

Tom Hudd isi parca tricicleta pe alee si se indrepta leganat spre usa,cu dosarul in mana.Cand doamna ii deschise usa,Tom,care suferea de paralizie cerebrala,o intreaba daca ar fi dispusa sa contribie la sponsorizarea lui pt cursa de triciclete,organizata de Societatea Americana impotriva Cancerului. Ea zambi si spuse:,,Desigur",apoi semna pt 3 $ pe km,gandindu-se ca Tom nu va putea parcurge mai mult de 2 km.
Dar,duminica urmatoare Tom a pedalat 45 de km!Cand s-a dus sa incaseze banii,i-a spus doamnei ca ii datora 135 $.generoasa doamna aproape a lesinat.Cand sotul ei a venit la usa sa aduca banii,s-a intors spre ea si i-a spus:
-Draga mea,anul viitor lasa-ma pe mine sa fac sponsorizari. Din 1981,Tom si fratele sau Rich(care suferea de aceeasi boala)au castigat inca 35.000 $ in beneficiul cercetarilor privind prevenirea si tratarea cancerului.Tom a simtit intotdeauna ca lumea ii subestimeaza capacitatile.El este un tanar inteligent,sensibil si cu simtul umorului,dar multi oameni nu-i observa personalitatea dinamica,din cauza ca sufera de paralizie cerebrala si are dificultati de vorbire si de vedere.
In urma cu vreo cativa ani,un pastor pe nume Taylor,l-a invitat pe Tom sa vina la biserica.La inceput a fost sceptic,dar,intr-o sambata dimineata,a intrat in masina pastorului spunand:
-Merg astazi cu tine la biserica,dar,daca nu imi place,nu mai vin niciodata! In clipa in care tom a pasit pe usa,fratele Taylor s-a apropiat de el.Taylor fusese dependent de droguri inainte sa-l cunoasca pe Dumnezeu.El a venit langa Tom,a zambit si i-a spus: -Hei,nu stiam ca ti-au dat deja drumul de la inchisoare! Tom a izbucnit in ras,complet surprins si amuzant de ciudatul simt al umorului dovedit de Taylor.Tom se bucura ca e tratat ca o persoana obisnuita.
Lui Tom i-a placut la biserica si a continuat sa vina.Pe parcursul intalnirilor,membrii isi impartaseau experientele de suferinta,bucurie,lacrimi sau veselie.Tom avea emotii cand vorbea in public,din cauza deficientei de vorbire.Dar,intr-o dimineata,Tom a luat cuvantul in fata acestei adunari de oameni uniti.Pe masura ce treceau saptamaniele,el a continuat sa vorbeasca:uneori ii facea sa rada,alteori sa planga.
Desi vecinii lui Tom nu-l considera o persoana prea talentata,el l-a oferit lui Dumnezeu tot ce a avut,inclusiv dragostea si talentul sau cel mai bun:mersul pe bicicleta.Dumnezeu ne-a dat tuturor daruri deosebite.unele s-ar putea sa ni se para firesti,ca mersul pe bicicleta.Altele,precum vorbirea,s-ar putea sa necesite incurajarea celorlalti,pt a fi descoperite si cizelate.
Atunci cand incepem sa descoperim si sa folosim darurile primite de la Dumnezeu,am intrat in cursa vietii noastre,pt ca nu este mai mare bucurie decat sa fii folosit de Creatorul Universului.

Diana