Poftă bună la început de an!

"Se iau douăsprezece luni, se curăţă bine de amărăciune, stress, mândrie, invidie, egoism, formalism şi frică.

Se împarte fiecare lună în 28-31 de zile, pentru ca provizia să ajungă exact un an.

Se cântăreşte munca şi liniştea, adăugându-se chibzuinţa şi harul. Se cerne cu abilitate, iubire şi voinţă, înţelepciune, îngăduinţă, frecându-se cu sinceritate, tandreţe, graţie şi alint.

Se uneşte răbdarea cu bunăvoinţa, muzica şi buna dispoziţie. Se împătureşte cu înţelegere şi speranţă, se pudrează cu sacrificii, se presară farmec, dăruire şi receptivitate.

Se acoperă cu amabilitate, gingăşie şi mult bun simţ. Se indulceşte cu multă toleranţă, optimism, veselie şi umor.

Tapetată cu afectivitate şi preţuire, se coace la căldura inimii, cu dragoste din belşug. Se flambează cu puritate, stimă şi respect.

Preparatul se serveşte zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, învelit în înviorătoarea şi inepuizabila credinţă în Dumnezeu!

Poftă bună ... de viaţă!"

Meditând la arca lui Noe!

Inspiring Words

Tot ce trebuie sã stiu cu adevãrat am învãtat meditând la arca lui Noe:
1. Planificã din timp! Când Noe a început sã lucreze la arcã, încã nu ploua.
2. Cautã sã-ti pãstrezi conditia fizicã! Cine stie, pe la 600 de ani s-ar putea ca cineva sã-ti cearã sã faci ceva ÎNTR-ADEVÃR MÃRET! Pardon, am spus 600? Ei, nu chiar atât!
3. Nu asculta de critica celor din jur! Lasã-i în pace! Tu vezi-ti de treabã si fã ce trebuie fãcut!
4. Ce zidesti, zideste pe teren uscat!
5. De dragul sigurantei, cãlãtoriti întotdeauna doi câte doi. În plus, douã capete gândesc mai bine decât unul singur.
6. Viteza nu reprezintã întotdeauna un avantaj absolut. Da, e adevãrat, în arcã s-a aflat o pereche de gheparzi. Dar sã nu uitãm cã se afla acolo si o familie de melci!
7. Îngrijeste-te de animalele tale de parcã ar fi ultimele de pe pãmânt!
8. Nu uita cã toti suntem în aceeasi barcã!
9. Când lucrurile se precipitã, nu sta cu mâinile în sân si nu te plânge! Pune mâna pe lopatã si treci la treabã!
10. Ai încredere în ceea ce Dumnezeu poate face prin TINE. Aminteste-ti cã arca a fost construitã de niste amatori, pe când „Titanicul” de niste profesionisti sutã la sutã!

Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.

IN CURÂND ...

Bună ...

să vă fie inima. Vă propun un ciclu de discuții, intitulate

DE CE?

Iată mai jos o primă parte a întrbării DE CE SĂ AȘTEPȚI? Zilnic vor apare și alte răspunsuri.

Calea bordelului

"Cum e la bordel? Fetele sunt profesioniste în arta erotismului. O experienta cu ele ar fi de neuitat…"

Nu putini tineri gândesc asa. Într-o anumita masura au dreptate. Asa cum un sportiv care se antreneaza zi de zi ajunge la mari performante, tot asa fetele care muncesc într-un bordel devin campioane în oferirea de placeri trupesti. Cunosc o sumedenie de pozitii beton, se pricep sa stârneasca masculul din barbatii care le trec pragul. Perversiunile în care sunt initiate fac ca o ora petrecuta în preajma lor sa fie mai eficace decât citirea unui tratat despre sexualitate.

Daca ne gândim ca fiecare dintre prostituate se afla într-o concurenta acerba cu suratele din celelalte asezaminte similare, ca încearca sa îsi multumeasca vizitatorii în asa fel încât oferta rivalelor sa paleasca instantaneu, atunci nu este greu sa întelegem de ce unii barbati, tineri sau vârstnici, sunt clienti fideli ai bordelelor.

Fac o paranteza: un parinte a scris undeva ca pe Dumnezeu trebuie sa îl iubesti asa cum un sot adulter îsi iubeste amanta. O cunostinta de-a mea, revoltata, m-a întrebat: "Dar de ce nu a scris ca trebuie sa Îl iubesti asa cum ti-ai iubi sotia?".

I-am raspuns: "pentru ca relatia cu amanta e o relatie care trebuie mentinuta cu multa atentie. De obicei, dupa câteva saptamâni, luni sau ani, în relatia dintre soti apare o anumita blazare, o anumita obisnuinta, o anumita plictiseala. Pe când cu amanta nu îti poti permite luxul de a fi blazat, pentru ca te va parasi pentru altul. Parintele vroia sa spuna ca trebuie sa ai grija ca relatia cu Dumnezeu sa fie o relatie cât mai vie, o relatie în care sa te implici cu toata fiinta ta."

Vorbind despre aceasta blazare care apare între sotii care nu fac tot ce le sta în putinta pentru ca dragostea lor sa nu se împutineze, trebuie sa spunem ca ea se manifesta si în viata lor sexuala. Factorii exteriori - oboseala, stresul si ceilalti - contribuie la racirea dragostei lor, si atunci pâna si viata lor sexuala devine banala. În aceste conditii nu este de mirare ca unii barbati merg la bordel, acolo unde prostituatele le vor da mult mai multa atentie. Si placere…

Unii intra în bordel pur si simplu de curiozitate, sa vada ce ar putea sa le ofere o prostituata. Si, dupa ce au intrat o data, intra si a doua oara. E ca un drog…

Daca nici barbatii care au sotii si copii nu înteleg bordelul ca pe un loc de pierzanie, oare cum ar întelege aceasta tinerii?

Nu am intrat în viata mea în nici un bordel si de aceea nu pot spune multe despre ce se întâmpla acolo. Un singur lucru vreau sa spun: ca mi se pare groaznica separarea dintre daruirea sufleteasca si cea trupeasca. Nu cred ca poti sa te culci cu o prostituata fara ca întreaga ta fiinta sa fie virusata. Nu ma refer la boli venerice, ma refer la ceva mult mai grav. La o perceptie denaturata a unirii trupesti.

Omul este trup si suflet. Sufletul si trupul sunt interdependente. Daca omul învata în bordel sa priveasca actul sexual numai ca pe un mijloc de a obtine cât mai multa excitare, atunci îi va fi foarte greu ca, dupa ce se va casatori, sa cunoasca frumusetea unirii trupesti cu sotia sa.

Asa cum tinerii care au capatat reflexul de a se masturba au un mare handicap în viata sexuala, nefiind capabili sa întretina raporturi sexuale în care sa îsi satisfaca partenerele - pentru ca organul respectiv nu mai functioneaza în parametri normali - tot asa cei care s-au obisnuit cu erotismul de bordel nu vor fi capabili de o relatie trupeasca fireasca cu sotiile lor, în care daruirea sufleteasca sa se împleteasca, cu cea fizica. Ei vor cauta întâi de toate sa regaseasca deliciile erotice cu care s-au obisnuit în bordel, si astfel vor pierde tocmai esentialul: daruirea sufleteasca, pentru care cea trupeasca nu ar trebui sa fie decât un suport.

Si acum, vom ajunge la concluzia ca cei care au calcat printr-un bordel sunt predestinati sa aiba esecuri în viata sexuala cu sotiile lor (daca acestea nu accepta sa practice perversiuni)?

Nu, nu se poate spune asa ceva. Pentru orice cadere exista si leacul potrivit. Numai ca va fi nevoie de niste eforturi eroice pentru ca un tânar care a calcat într-un bordel sa ajunga mai apoi la o curatie a mintii si a trupului astfel încât sa cunoasca frumusetea unirii trupesti cu sotia sa, unire în care placerea trupeasca ar trebui sa fie covârsita de daruirea sufleteasca.

Din mândrie, nici un tânar client al prostituatelor nu va considera ca va ramâne marcat de experienta negativa pe care o acumuleaza în bordel. Tinerii se simt stapâni pe sufletele si pe trupurile lor si considera ca le este usor sa renunte la o obisnuinta sau alta. Dar învatarea limbajului sexualitatii se aseamana învatarii unei limbi straine: daca de la început ai învatat-o gresit, îti va fi foarte greu pâna la urma sa înveti sa vorbesti corect.

Ca o concluzie, îmi permit sa le spun tinerilor care intra într-un bordel din curiozitate, ca sa stie cum este sa faci sex, ca se autodistrug. Nu numai ca vor avea o conceptie denaturata asupra sexualitatii, ci pur si simplu se vor pozitiona într-o postura din care atunci când se vor casatori le va fi aproape imposibil sa înteleaga frumusetea unirii trupesti binecuvântate de Dumnezeu. Pentru a pune în evidenta modul în care pacatul murdareste sufletele, în textele religioase se foloseste imaginea copacului bun care primeste un altoi de la un copac neroditor. Imaginea aceasta poate fi folosita si în cazul de fata: când un tânar cade în mrejele unei prostituate, primeste un altoi care îi va murdari întreaga viata…

Dar ce, nu exista pocainta? Ba da, numai ca ar fi cam asa: un tânar vrea sa dea foc la casa în care locuieste, gândindu-se ca se va salva în ultima clipa. Dar cine garanteaza ca va fi în stare sa faca aceasta?


TINERII SI SEXUALITATEA
de Danion Vasile

Legenda fecioriei

A fost odata un împarat, Împaratul Alb, foarte bogat si foarte puternic. Nimeni nu îndraznea sa porneasca razboi împotriva sa, pentru ca armata sa era numeroasa si ostasii sai erau foarte viteji. De multa vreme Împaratul Negru avea de gând sa îi ocupe tronul, dar nu gasea nici o cale sa îsi îndeplineasca dorinta. Asa ca a promis mari demnitati celui care avea sa îi spuna cum poate sa îl învinga pe Împaratul Alb. Multi oameni au venit cu tot felul de idei, dar niciuna nu era destul de buna. Plictisit sa stea de vorba cu oameni lacomi dar grei de cap, împaratul a hotarât ca, daca cineva îi mai spune vreo idee care nu îl ajuta cu nimic, sa i se taie capul. Si doua trei capete au zburat nu dupa multa vreme. De atunci au încetat sa se mai ofere sfetnici pentru înfrângerea Împaratului Alb. Pâna când, la poarta Împaratului Negru a ajuns un vrajitor batrân, cocosat, cu fata hidoasa.

- Maria ta, am eu un leac pentru împlinirea dorintei tale.

- Sa îl aud, spuse împaratul.

- Trebuie sa îi slabim armata.

- Nu e o idee noua…

- Dar eu stiu cum o vom face.

Si vrajitorul l-a sfatuit sa trimita niste negustori în tara Împaratului Alb, care sa vânda niste vin fermecat.

- Cine va bea din el va avea pofte trupesti foarte mari, care nu îl vor parasi decât dupa ce se va împreuna cu mai multe femei. Vom distruge barbatii, facându-i sa alerge dupa muieri. Familiile lor vor fi distruse.

- Dar femeile vor încerca sa îsi convinga barbatii sa nu bea acest vin.

- Nu, vom trimite câtiva filosofi care vor învata poporul ca nu e nimic rau ca barbatul sa traiasca cu mai multe femei. Si ideea asta îi va cuceri pe barbati mai repede decât i-ar fi cucerit orice armata. Pe tineri îi vom convinge ca fecioria nu foloseste la nimic. Si fetelor o sa le placa ideea asta.

- Dar pâna sa ajunga vinul sa faca prapad în popor, Împaratul Alb si sfetnicii lui îi vor goni pe negustorii nostri. Nu le va fi greu sa îsi dea seama ca aceasta bautura poate distruge un popor întreg.

- Asta asa e. Daca o dam mai întâi la oamenii simpli, Împaratul Alb îsi va da seama ca e o otrava. Dar, daca îl ametim mai întâi pe împarat, daca îi ametim pe cei de la curte, nu vom avea necazuri. Iar poporul se va lua dupa ei. Atâta doar, ca ne trebuie filosofi vicleni, ca sa îi convinga pe cei de la curte ca placerea trupeasca e singurul lucru de pret în viata. Sa îi convinga ca familia si pastrarea fecioriei pâna la nunta trebuie sa devina amintiri.

- Asa sa fie. Cât va dura ca sa cucerim împaratia dusmana?

- Mult, Maria Ta, zece ani. Peste zece ani îi vom ataca, si nu vor putea sa se mai apere. Vor fi cârpe, nu ostasi. E mult timp, e adevarat. Dar stiu ca tot de zece ani astepti sa afli o cale de a o cuceri, si pâna acum nu te-a ajutat nimeni.

- Daca în zece ani nu îi cucerim, capul tau va fi taiat de calau. Daca îi cucerim, vei fi primul meu sfetnic.

- Asa sa fie. Ma duc sa pregatesc vinul.

Dupa un an de zile, negustorii Împaratului Negru reusisera sa îsi agoniseasca musterii la curtea Împaratului Alb. Împaratul însusi zisese la un ospat ca vinul lor e cel mai bun vin pe care îl bause vreodata. Cu toate acestea, el îsi daduse seama ca aceasta bautura putea aduce mari tulburari în împaratia sa. Si ceruse ca vinul fermecat sa se vânda la un pret foarte mare, ca oamenii din popor sa nu îl poata cumpara.

- Îti dai seama ca ne întârzie planurile?, îl întreba Împaratul Negru pe vrajitor.

- Nu e nimic grav, Maria ta. Mai întâi o sa slabeasca conducatorii, asa ca poate nu va mai fi nevoie de un razboi. Dar eu cred ca oamenii simpli vor gasi o cale sa faca rost de vin de-al nostru. Si vei vedea ca pâna la urma Împaratul Alb îsi va pierde mintile si îi va lasa pe oameni sa bea ce le pregatim noi. Nu trebuie sa ne nelinistim. Vei vedea, chiar daca fiul împaratului nu s-a lasat convins înca sa guste din ea, pentru ca împarateasa i-a dat o educatie aleasa, pâna la urma va bea si el. Si daca bea fiul împaratului, nici un tânar sau tânara nu va mai sta departe de vinul nostru. Si daca îi câstigam pe tineri, cine se mai lupta cu noi peste ani de zile? Batrânii? N-au nici o sansa. O armata din batrâni si bolnavi nu poate porni la lupta.

- Da, oricum am auzit ca sfetnicii batrâni sunt singurii care considera bautura noastra o primejdie pentru împaratia lor. Nu-i nimic, vor muri de batrânete, unul câte unul.

Încetul cu încetul, dezmatul prindea în ghearele sale din ce în ce mai multi dregatori, pe sotiile lor si pe copiii care se apropiau de vârsta la care ar trebui sa îsi întemeieze o familie. Fetele tinere o luau pe calea desfrâului, sub privirile îngaduitoare ale parintilor lor. Împaratul Negru îsi freca mâinile de bucurie. Chiar daca Împaratul Alb ceruse condamnarea la moarte a tuturor oamenilor simpli care, trecând peste hotarârea sa, bausera din licoarea fermecata, aproape jumatate din dregatori cumparau licoarea în cantitati tot mai mari. Victoria pe care o prevazuse vrajitorul parea a fi din ce în ce mai aproape. Dar, când Împaratul Negru era convins ca nimic nu îi va putea sta împotriva…

Fiul Împaratului Alb a anuntat sa vrea sa îsi aleaga mireasa. Ca de obicei, sfetnicii care avea fete de maritat asteptasera cu sufletul la gura acest moment. Fiecare îsi dorea sa se înrudeasca cu împaratul. În fiecare #generatie solii anuntau cu surle si trâmbite ca se cauta "cea mai frumoasa si cea mai înteleapta fata" pentru fiul împaratului. Acesta avea o zi întreaga timp sa îsi aleaga fata careia sa îi daruiasca inima. În tinuturile lor era obiceiul ca, de îndata ce împarateasa aducea pe lume un fiu, dregatorii si sotiile lor se grabeau sa mai faca copii, pâna ce aveau o fata care ar fi putut fi viitoarea împarateasa. Numai dregatorii foarte batrâni erau lipsiti de aceasta sansa. Ceilalti erau mândri ca fiicele lor puteau fi luate în casatorie de print.

De data aceasta mesajul solilor trimisi sa vesteasca alegerea miresei era putin schimbat: "Tânarul print cauta cea mai frumoasa si cea mai înteleapta fecioara, pentru a o lua de sotie…" Vestea aceasta a adus tristete în multe familii de dregatori. În ale celor la care vinul fermecat era stapân. Fetele care, convinse ca fecioria nu mai are nici o valoare, traisera în desfrâu, plângeau cu disperare. Tânarul print era atât de frumos…

A venit si ospatul din ziua alegerii tinerei mirese. De obicei, printii aveau de ales dintr-un numar mare de fete. Dar, de data aceasta, numai zece fete venisera îmbracate în alb… Celelalte îsi pierdusera fecioria, cu sau fara voia parintilor lor. Dar nici una din ele nu renuntase la gândul de a cuceri inima printului. Sperau ca printul se va razgândi, ca nu va fi multumit de frumusetea fetelor care îsi pastrasera fecioria, si ca va mai organiza înca un ospat… Asteptau cu inima strânsa ca printul sa se razgândeasca si sa le dea tuturor fetelor sansa de a lua parte la ospat. Dar asteptarea lor a fost zadarnica. Din cele zece fecioare, una era foarte frumoasa si foarte înteleapta. Printul nu a sovait si i-a cerut mâna.

Asa cum era de asteptat, în familiile dregatorilor facuti de rusine pâna la nunta a fost numai tristete si lacrimi. Unele fete regretau ca au urmat pilda parintilor lor si au trait în dezmat. Altele, care avusesera o crestere buna, regretau amarnic ca nu i-au ascultat pe parinti. Dar era prea târziu. Fiecare dintre ele îsi dorise sa fie admirata de print, chiar si pentru câteva clipe. Acestea erau momente foarte importante pentru viata unei fete de dregator. Chiar daca alta ar fi fost aleasa, totusi fiecare din ele ar fi fost admirata de print. Si de data aceasta cele mai multe fete fusesera lipsite de asemenea cinste. Si rusinea le apasa sufletele.

A venit si nunta împaratului. Mirii straluceau de frumusete. Înainte de începerea ospatului, spre surprinderea tuturor, împaratul a spus:

- Am vazut câte lacrimi a adus vinul acela în împaratia noastra. Din cauza asta s-au împutinat fecioarele de la curtea noastra. Îmi dau seama ca nu am facut bine ca i-am primit pe negutatori la noi. Îmi dau seama ca am gresit. Dar tot acum îmi dau seama ce fiu de încredere am. De aceea, îl voi lasa pe el sa conduca. De azi, ma retrag de la conducerea împaratiei. Am un urmas mult mai vrednic de o asemenea cinste. Ultima mea porunca este aceasta: falsii filosofi, învatatorii desfrâului, si toti negustorii vinului fermecat sa fie goniti de aici, si toata bautura lor sa fie aruncata. Cum a distrus fecioarele de la curte, putea distruge un popor întreg.

Hotarârea împaratului i-a luat prin surprindere pe toti. Nici macar tânarul print nu se astepta la asa ceva. Dar, cuvântul împaratului era lege pentru toti. Printul i-a luat locul, si negustorii vicleni au fost izgoniti din împaratie. Iar vechile rânduieli si-au reintrat în matca lor, spre disperarea Împaratului Negru. Si a vrajitorului care nu a mai apucat sa ajunga dregator…
***
"Legenda fecioriei" e scrisa pentru o categorie de cititori: este vorba de tinerii care, ducând o viata curata, o viata de nevointa, au pastrat deasupra capetelor lor cununa fecioriei. Stiu ca astfel de tineri sunt din ce în ce mai putini.

La ce foloseste o astfel de poveste despre feciorie? Eu am scris-o pentru a-i încuraja pe cei care duc aceasta grea cruce. Am scris-o ca o rugaminte de iertare pentru ca le-am dat ocazia sa citeasca despre teme smintitoare.

M-as bucura daca în discutiile cu tinerii care pun întrebari despre viata sexuala profesorii sau pastorii vor reusi sa aiba curajul de a discuta lucrurile direct, pe sleau, cu cuviinta dar si cu obiectivitate. Pe tineri nu îi mai conving raspunsuri gen: Subiectul sexualitate este tabu. Propun ca tinerii să caute ajutor în clarificarea problemelor din acest domeniu. Și uneori sunt muuuuulte întrebări care nu-și găsesc răspuns. Căutați-l.

Sa facem ceva nu doar pentru noi ci și pentru celalalt. Să suferim pentru el, sa ne rugam pentru el. Să îi dam o mâna de ajutor. Sa îl udam cu apa cea vie a iubirii noastre. A iubirii în numele lui Hristos…

A nome di mio Padre

Tu ce meserie ai?

“Meseria mea este să lățesc Împărăția lui Dumnezeu.

Repar pantofi doar ca să-mi acopăr cheltuielile. “

(William Carrey)

Un pas mai sus

Un Dumnezeu al dezvoltării

Dumnezeu este dătătorul și susținătorul vieții. Din acest motiv putem spune că viața
este o manifestare a puterii divine. În opoziție, păcatul este cel care aduce moartea.
Dar tot ceea ce este viu crește, se dezvoltă. Hristos aseamănă noua ordine spirituală
(Împărăţia Cerurilor) cu o sămânță care se transformă într-o plantă. (Citește te rog
Marcu 4:26-29). „Nu poate exista viață fără creștere. Planta trebuie sau să crească sau
să moară. După cum creșterea ei este tăcută și imperceptibilă dar continuă, tot la fel
este și creșterea caracterului. La fiecare etapă a dezvoltării, viața noastră poate fi
perfectă; și totuși va exista înaintare continuă dacă este îndeplinit planul lui
Dumnezeu pentru noi.” {Ed. 105, 106}


„Mii de oameni trec prin viață fără să
aibă un scop clar pentru care să trăiască, fără
nici un standard de atins. Astfel vor obține o
răsplată proporțională cu munca lor. Amintiți-
vă că niciodată nu veți atinge un standard
mai înalt decât cel pe care vi l-ați stabilit
singuri.” (Solii către tineret, p. 99)

Tu ce scop ai în viață?

„Scopul lui
Dumnezeu este acela de a Se proslăvi în poporul Său în fața lumii. El așteaptă ca aceia
care poartă Numele lui Hristos să-L reprezinte în gândire, în cuvânt și în faptă.
Gândurile lor trebuie să fie curate și cuvintele lor nobile și înălțătoare, atrăgându-i pe cei din jur tot mai aproape de Mântuitorul. Religia lui Hristos trebuie să fie
întrețesută cu tot ceea ce ei fac și spun. Fiecare tranzacție de afaceri a lor trebuie
să fie înmiresmată de prezența lui Dumnezeu.” {Mărturii vol. 9, p. 21}

O misiune, un sol, o solie

Care era scopul vieții lui Ioan?

Scopul vieții lui Ioan nu era inventat de el, ci îl primise direct de la Dumnezeu. Scopul vieții
lui Ioan era clar încă de la naștere. Trecerea timpului, doar l-a ajutat pe Ioan să descopere
acest scop pe care Dumnezeu l-a avut cu viața lui.
Luca 5: ... ... ...
Evenimentele din jurul nașterii lui ioan au fost deosebite.
Zaharia, tatăl lui, era preot, un om consacrat (ce avantaj are un copil cu un tată consacrat).
Luca 1. 5
-În toată viaţa sa de căsătorie, Zaharia s-a rugat pentru un fiu. El şi soţia sa erau acum
bătrâni şi până la vârsta aceasta rugăciunea lor nu a primit răspuns; dar el nu a murmurat.
El avea timpul Său stabilit pentru a răspunde la această rugăciune şi atunci când cazul
părea că este fără speranţă, Zaharia a primit răspuns. Dumnezeu nu a uitat.
-Zaharia. De la ebr. Zekaryah = „Iehova Îşi reaminteşte” sau „Iehova Şi-a adus aminte”.
-Era din Ceata lui Abia. David a împărţit preoţii în 24 de cete (1 Cronici 24,1-18¸2 Cronici
8,14) din care ceata lu Abiah (sau Abia) era a opta (1 Cronici 24,10).

-Potrivit cu Iosif, fiecare ceată de preoţi era rânduită să servească o săptămână din
Sabat în Sabat (Antichităţi, vii.14.7 [365,366]), de două ori pe an.

-La sărbătoarea corturilor toate cele 24 de cete erau aşteptate să fie de faţă.
Luca 1. 6

-Neprihăniţi. [„Drepţi”, KJV]. Se pare că Zaharia şi Elisabeta aparţineau de acel mic grup
care studia cu râvnă profeţiile şi aştepta venirea lui Mesia (DA 44,47,98). Importanța unui
exemplu din partea părintilor ... ... copilul se uită la părinte.
-Acești oameni neprihăniți Nu aveau copii. La popoarele orientale lipsa de copii a fost
totdeauna privită ca o mare nenorocire.

-Adesea, iudeii o considerau ca o pedeapsă divină pentru păcat (vezi la Levitic 20,20). La iudei, ca şi la unele popoare orientale de astăzi, lipsa copiilor era considerată un temei îndreptăţit pentru poligamie şi concubinaj şi era acceptată ca temei legal suficient pentru divorţ.
-Când Zaharia își îndeplinea slujba, a ieşit la sorţi. [„Sorţul lui a fost”, KJV]. Gr. lagchano,
„a dobândi prin sorţ”.

-Datorită marelui număr de preoţi, nu toţi puteau oficia un anumit serviciu. De aceea se trăgea la sorţ pentru a determina cine să participe în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară.

-Potrivit cu tradiţia iudaică, preoţii stăteau în picioare în semicerc şi fiecare ridica
unul sau mai multe degete pentru a fi numărate. Spunând un număr, ca de pildă 70,
„preşedintele” începea să numere şi continua până când numărul selecţionat arăta cine
era ales.
-Întâiul soţ determina cine să cureţe altarul arderii de tot şi să pregătească jertfa, şi al
doilea cine să aducă jertfa şi să cureţe sfeşnicul şi altarul tămâierii. Al treilea sorţ
determina cine să aducă tămâie, era cel mai important.
-Să tămâieze. [„Să ardă tămâia”, KJV]. Jertfa tămâiei era considerată cea mai importantă
parte a slujbelor zilnice de dimineaţa şi de seară.
-Preotul ales prin sorţ să aducă tămâia – în cazul acesta Zaharia – alegea doi din colegii
săi preoţi să-l ajute, unul să îndepărteze cărbunii cei vechi de pe altar şi altul să pună pe el
cărbuni noi luaţi de pe altarul arderii de tot.
-Aceşti doi preoţi se retrăgeau din sfânta după împlinirea îndatoririlor lor şi preotul ales prin
sorţ aranja apoi tămâia pe cărbuni şi în timp ce făcea aceasta, mijlocea pentru Israel. În
timp ce norul de tămâie se înălţa, el umplea sfânta şi chiar trecea pe deasupra perdelei, în
sfânta sfintelor.
-Altarul tămâierii era imediat în faţa perdelei şi, deşi era de fapt în sfânta, pare să fi fost
considerat ca aparţinând sfintei sfintelor (vezi la Evrei 9,4). Altarul de aur era „un altar de
continuă mijlocire” (PP 353), pentru că zi şi noapte tămâia sfântă îşi împrăştia parfumul
prin locurile sacre ale Templului (PP 348).
-Luca 1:10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară
-Pe vremea lui Hristos jertfa de dimineaţă era adusă pe la ora 9 şi jertfa de seară pe la ora 3. La oricare din aceste ore se putea aduna o mulţime de mărime considerabilă

Afară. Adică, afară din sanctuar, dar în curţile sacre ale Templului.
-Îngerul Gabriel vine cu o solie specială.
Luca 1. 17 - duhul și puterea lui ilie. - curajul neînfricat al lui Ilie în timp de criză și
apostazie. Profeţiile cu privire la înainte mergătorul lui Mesia au fost împlinite atât de
impresionant în Ioan Botezătorul încât atât poporul de rând, cât şi conducătorii lor au
recunoscut asemănarea lui Ioan cu Ilie (vezi Ioan 1,19-21). Chiar şi după moartea lui Ioan
preoţii, cărturarii şi bătrânii nu îndrăzneau să tăgăduiască faptul că Ioan era profet.

Luca 1. 18
18.Din ce voi cunoaşte? Făgăduinţa părea prea frumoasă ca să fie adevărată. Fără
îndoială că Zaharia se rugase pentru a avea un fiu de ani de zile (vezi la v. 13) şi acum
când rugăciunea lui era pe punctul de a primi răspuns credinţa lui nu s-a ridicat pentru
a accepta răspunsul.

-Cât de adesea oamenii văd dificultăţi în calea împlinirii făgăduinţelor lui Dumnezeu, uitând că „nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu” (v. 37).
Aşa a fost cu Sara (vezi Geneza 18,11.12), cu Moise (vezi Exod 4,1.10.13) cu Ghedeon (vezi Judecători 6,15-17.36-40) şi cu credincioşii care se rugau acasă la Maria pentru eliberarea lui Petru (vezi Fapte 12,14-16).
-Chiar şi Avraam, care „nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu” (Romani 4,20) a simţit nevoia de dovezi palpabile pe care să-şi sprijine credinţa.
vers 20. Vei fi mut. Zaharia exprimase îndoială faţă de cuvântul îngerului. Acum el primit
un semn care în acelaşi timp era o pedeapsă pentru necredinţă. Lipsa lui de credinţă a
adus atât judecată, cât şi binecuvântare.
-În acord cu aceasta „ceata lui Abia” din care făcea parte Zaharia (vezi la v. 5), a rămas de
serviciu până în Sabatul următor. Zaharia ar fi putut să fi considerat experienţa sa cu
îngerul îndestulătoare pentru a-şi îndreptăţi retragerea sa mai devreme şi să se întoarcă
acasă. Dar el a ales să rămână la postul rânduit lui până când a fost eliberat din slujbă.
-alegerea numelui ... providențial ... v 62 ... Numele lui va fi Ioan. Limba i se dezleagă ...
are loc ceva deosebit. vers 67, zaharia s-a umplut de Duh Sfânt, a început să
proorocească:
-ceea ce spunea erau cuvinte venite direct de la Dumnezeu.
-aveau autoritate
-erau solemne, veneau după 9 luni de muțenie.

-Sub inspirația lui DZ, Zaharia proorocește și spune catre era scopul vieții lui Ioan
Botezătorul:

Luca 1:76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge
înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,
77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii care stă în iertarea păcatelor lui;

A - vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile LUI

B - să dai poporului Său cunoștința mântuirii (care stă în iertarea păcatelor).

A -Să-I pregăteşti căile. Aceasta era PRIMA sarcina lui Ioan Botezătorul. El avea să pregătească inimile şi mintea oamenilor pentru Mesia, prin cultivarea interesului faţă de profeţiile cu privire la EL, prin afirmarea că sosise timpul pentru împlinirea profeţiilor şi prin chemarea la „pocăinţă” prin care oamenii se puteau califica pentru cetăţenia în împărăţia lui Mesia.
B - SĂ dea poporului cunoștința mântuirii. Cunoştinţa trebuie să preceadă credinţa, căci
„cum vor crede în Acela despre care n-au auzit?” (Romani 10,14). Pentru a crede, cineva trebuie să aibă ceva de crezut şi marele obiectiv al lucrării lui Ioan era să pună o fundaţie fermă pentru a crede că Isus din Nazaret era într- adevăr Mesia cel făgăduit, „Mielul lui Dumnezeu”, „Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1,36.34).

-Luca face aici evident faptul că „mântuirea” de care vorbeşte este mântuirea personală şi nu salvarea politică a naţiunii, cunoștința mântuirii - nu însemna o cunoaștere formală, teoretică, ci înseamnă formarea caracterului.
-Ioan împlinea lucrarea lui Ilie, dar în timpul din urmă Dumnezeu are din nou nevoie de un
ILIE. Un Ilie care să pregătească calea Domnului, calea venii Domnului. Noi avem această
misiune. Acesta este scopul bisericii, al nostru.

A - pregătirea căii Domnului - pregătirea inimilor oamenilor pentru revenirea Domnului, prin
cultivarea interesului față de profeția sfârșitului, prin afirmarea că a sosit ceasul judecății,
prin chemarea la pocăință.
B -Și să dai poporului său cunoștinta mântuirii

-obiectivul bisericii, scopul ei este să ofere cunoștința mântuirii, transmiterea unui
cuvânt plin de viață, iar viața înseamnă iubire. Această cunoștință a mântuirii care conduc
ela formarea caracterului.
În acesastă dimineață de Sabat, Dumnezeu te cheamă să fi un ILIE, un ioan Botezătorul
al timpului din urmă. Un om chemat să pregătească calea Domnului, care să dea
poporului cunoștința mântuirii.

-Ești dispus să împlinești acest scop semnificativ pe care Dumnezeu îl are cu tine?

-Ești gata să lași deoparte toate nimicurile din viața ta și să te angajezi în a fi un adevărat Ilie?

-Dumnezeu așteaptă ca Ilie cel uriaș al zilelor noastre să se trezească.


Marea Trimitere

“Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. “Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la Sfârşitul veacului”
Nu este o recomandare Este o poruncă
O poruncă bazată pe autoritatea învierii
O poruncă ce presupune supunere totală

1. Atitudinea Ucenicilor?
2. Atitudinea bisericilor locale ?
Adventiștii?

Misiunea bisericii locale constă în:
Facerea de ucenici
Botezarea lor
Învăţarea lor

Ce este un ucenic?

-Ucenicul este capabil să renunţe la tot pentru El.
“Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Luca. 14. 26

-Ucenicul este capabil să îndure, încercările credinţei
“Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. … Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?” Mat. 10. 24-25

-Ucenicul este capabil să renunţe la “voia sa” ptr. “Voia Lui”.
“Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: “Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei”” Ioan 8.31

-Ucenicul are capacitatea de a iubi necondiţionat.
“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” Ioan 13.34

-Ucenicul are capacitatea de a rodi – face alţi ucenici.
“Dacă aduce-ţi multă roadă, prin aceasta Tatăl va fi proslăvit şi voi veţi fi ucenicii mei” Ioan 15.8
Sunt dispus să dau TOTUL pentru Hristos?
Vreau să fiu ucenic?
a fi creștin nu e suficient. Trebuie să fiu ucenic.


“Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“ Mat. 20. 28

Adevărul despre telefoanele mobile.

Adevarul despre telefoanele mobile

Stim ca in Romania sunt 28 de milioane de telefoane mobile utilizate. Ceea ce nu stim este daca sunt sa nu telefoanele mobile nocive. Un studiu inceput in 1999 la care au participat 14 tari si care a costat multe milioane de dolari scoate la lumina concluziile. Oare acestea ne vor schimba comportamentul si vor pune in pericol industria telecom, care produce 4 triliarde de dolari lunar?

Studiul a fost condus de englezi prin intermediul organizatiilor Powerwatch si EM Radiation Research Trust EMR Policy Institute si de americanii de la ElectromagneticHealth.org si The Peoples Initiative Foundation. La crearea raportului Cellphones and Brain Tumors, 15 Reasons for Concern au participat experti din 14 tari de la cele mai mari institute.

In loc de preambul

Daca veti citi cu atentie manualele telefoanelor mobile, veti gasi cateva informatii interesante. Una ar fi recomandarea de a tine telefonul mobil la o distanta de minim 1.5 cm de corp.

Iata ce scrie in manualul Iphone: ““Tested for use at the ear and for body worn operation (with iPhone positioned 15 mm (5/8 inch) from the body).” Acest lucru inseamna ca daca tineti telefonul la ureche sau in buzunarul pantalonilor, se incalca aceasta limita si apare riscul expunerii la radiatii.

In manualul telefonului Nokia 1100 este scris foarte clar: “This product meets RF exposure guidelines…when positioned at least 1.5 cm (~1/4 inch) away from the body…and should position the product at least 1.5 cm away from your body.”

Iata si recomandarea maualului Blackberry 8300: “When using any data feature of the BlackBerry device, with or without a USB cable, keep the device at least 0.98 inches (25 mm) from your body”.

Cele 3 mari concluzii ale studiului sunt urmatoarele:

1. Exista in mod cert o legatura intre utilizarea telefoanelor mobile si aparitia tumorilor cerebrale.

2. Studiile de pana acum subestimeaza riscul la care sunt expusi utilizatorii telefoanelor mobile.

3. Copiii sunt mai expusi ca adultii, riscul fiind mult mai mare. Cu cat utilizarea este mai timpurie, cu atat mai mult creste riscul.

Iata care este corelatia intre timpul de utilizare al telefonului si riscul aparitiei cancerului, conform studiului.

1. La fiecare 100 de ore de utilizare a telefonului mobil, riscul de cancer creste cu 5%.
2. Fiecare an de utilizare a telefonului mobil creste riscul cu 8%.
3. Dupa 10 ani de utilizare, creste riscul cu 280%.
4. In cazul celor care au utilizat telefonulmobil de foarte tineri, riscul creste cu 420%. Cu cat utilizarea este mai timpurie, cu atat mai mult creste riscul.

Expertii sugereaza ca cel mai mare risc este utilizarea telefonului pentru o perioada mai mare de 10 ani pe aceeasi parte a capului. Radiatiile emise de telefoanele celulare produc modificari ale ADN-ului, ceea ce poate duce la cancer.

Iata 8 pasi pentru reducerea expunerii la radiatia emisa de telefonul mobil:

1. Folositi headset-ului
2. Tineti departe de corp telefonul mobil
3. Evitati utiliarea telefonului in masina sau tren in apropierea antenelor operatorilor deoarece in acest zone puterea radiatiilor este mai mare
4. Folositi telefonul fix ori de cate ori puteti
5. Evitati folosirea acestora in cladiri, mai ales in cele care au structura metalica
6. Nu dormiti cu telefonul mobil langa perna sau in apropiere
7. Nu permiteti copiilor sub 18 ani sa foloseasca telefonul

http://mobime.ro/Articole/adevarul-despre-telefoanele-mobile.aspx?ArticleId=1025&ArticleType=1


Cei ce doriti articolul studiului complet, adica 44 pagini de concluzii ale oamenilor de stiinta, cereti. Atentie la telefonul mobil. Laurentiu

Biserica ... o casă pentru toți.

Uneori imi pun întrebarea: mai e necesară biserica? Care este scopul bisericii? De ce existăm?

Răspunsul este simplu: Biserica este înființată de Dumnezeu și are un scop precis. Ce m-aș face eu fără biserică și fără sprijinul ei moral? Sunt întărit prin biserică și uneori sunt călit/pregătit pentru alte lucrări mai mărețe.
Dar unii văd biserica fiind un rău necesar, că nu avem ce face. Și uneori așa este: biserica este un rău necesar. E ca și corabia lui Noe. Credeți că erau condiții așa plăcute în corabia lui Noe? Credeți că mirosurile erau așa suportabile acolo? Dar ... era singura soluție pentru salvarea lui Noe și a celor ce au dorit salvarea. E posibil ca uneori să nu-mi placă la biserica ... dar e locul lăsat de Dumnezeu pentru a fi salvat. Dar eu sunt mântuit prin biserică? Răspunsul cel mai des întâlnit este că la Biserică vii ca să găsești mântuirea. De aici expresia extra ecclesiam nulla salus (în afara bisericii nu e mântuire). În afara bisericii se spune că nu e mântuire dar o găsim noi oare în interiorul ei? Și până la urmă, oferăbiserica mântuirea?
Într-un sens da: Biserica oferă mântuirea sau mai bine spus cunoștința mântuirii prin
Isus Hristos. „Biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea
oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, iar misiunea ei este aceea de a duce
lumii Evanghelia. De la început, planul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin biserica Sa,
să descopere lumii plinătatea și desăvârșirea Lui.” {Faptele apostolilor, p. 9}
Dar Biserica este mai mult decât instrumentul de proclamare a adevărului mântuitor:
Biserica este chiar locul în care se trăiește noua dimensiune a vieții: mântuirea. În
Noul Testament găsim o comunitate de credincioși ce trăiesc zi de zi realitatea
mântuirii în Isus Hristos. Ei nu așteaptă mântuirea ca urmare a apartenenței la un
grup religios, ci dimpotrivă ei sunt parte a grupului deoarece au descoperit mântuirea.
Așadar Biserica este locul în care principiile Împărăției lui Dumnezeu se manifestă din plin, lumea având prin Biserică o ilustrare a ceea ce Dumnezeu ar dori să facă cu
umanitatea.

Iată mai jos o exemplificare a ceea ce am spus mai sus. Este o melodie intitulată biserica, cântată de o formație crestină, numită Angeli. Sper să vă placă ... și melodia, dar mai ales BISERICA. Ce e pentru voi biserica? Puteți lăsa răspunsuri la comentarii?

O lume minunată ...

Iată un cântec ce imi aduce aminte de copilăria mea. Chiar am avut o copilărie frumoasă. Mă întreb ce vor avea de povestit copii de azi peste 20 ani. Probabil vor povesti doar de noile versiuni de mes ... :)

Îmi doresc să fiu copil pe Noul Pământ, adică acea lume frumoasă pe care Dumnezeu o va crea pentru copiii Săi.

Oare cum ar suna melodia lui Mihai Constantinescu, cântată pe Noul Pământ? Acolo va fi o lume a copiilor. Iată cuvinetle mai jos.

Refren:
E-o lume minunata in care veti gasi
Numai copii
O lume cu mult soare si mii de jucarii
Pentru copii
In lumea cu povesti si flori veti intalni
Numai copii
Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi
Pentru copii

Ieri am fost si noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
Ce-i bun sa le aratam

Refren...

Ieri am fost si noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
Ce-i bun sa le aratam
Ce zambet poate fi
Mai sincer, mai curat
Ce ochi stiu a vorbï atat de adevarat


Ascultați melodia.

Lau

Vineri seara voi posta pentru voi, ceva frumos.

Da-ne un strop de har ...

Un cadou bine-meritat pentru cei iubiti de Domnul. Astept reactiile voastre. Lau

În lipsa Regelui, sunt tot în slujba LUI.

Bun venit pe blogul acesta, la sfârșitul zilei de 23 octombrie.
Seara aceasta este una specială ... pentru cei ce iubesc și doresc o dezvoltare a caracterului lor. Seara aceasta amintește de o seară veche, de 165 ani, a anului 1844. Era o seară de miercuri, când fierberea se stingea în durere tristă. Informația că Hristos vine cuprinsese lumea de câțiva nai buni, iar febra care cuprinsese liumea era una rar întâlnită. Nu era o isterie a fricii de judecată, ci oameni cu rațiuen trează au început să studieze Biblia, dorind în mod sincer o dezvoltare a caracterului lor. Bucuria revenirii a cuprins peste 150 de scriitori de pe tot pământul, oameni din Europa sau Asia îi chemau pe oameni la pregătire. În Suedia, până și copiii predicau că vine un ceas al judecății. Febra pregătirii penytru venirea lui Isus era maximă. AU fost îndemnați să vadă în ziua de 22 octombrie, ziua eliberării. ȘI ziau a venit, ..., a trecut, au plâns. A fost greșită speranța lor? Au crezut degeaba? Nu speranța a fost greșită! Nu credința a fost rea!!! Ci data!
Astăzi pe noi nu ne interesează data. De ce? Pentru că dacă cred ca Isus vine mâine și El nu vine, atunci mă voi desamăgi. Dacă cred ca vine peste 2 ani și EL vine peste 1 lună, voi fi găsit nepregătit. De aceea Biblia spune clar: VEGHEAȚI și fiți gata. Dar nu uita, acestea nu sunt povești. EL chiar vine ... și poate mai real și mai repee decât crezi. Gândește-te la asta.
Oamenii vor cerul. Cei mai mulți caută motivații să doreacă să aleagă cerul. Iată de ce.
Mai întâi frica: „Aoleu, vine judecata şi am să ard în foc... Mă las şi de lume, numai să nu ard!” Frica - aceasta a fost motivaţia pentru miile de „convertiţi” ce se înghesuiau în mănăstiri la 31 decembrie 999 d.Hr. (citește pe net mai multe).
Mai e şi o altă motivaţie, interesul: „Dacă eşti om cu judecată, îţi dai seama că merită să laşi – chiar şi dacă nu eşti cu toată inima – lucruri îndrăgite, dar cu viaţă scurtă, în schimbul unui avantaj incomparabil, precum viaţa veşnică”. „Face” să fii cu Hristos.
Ultima motivaţie este singura pe care Dumnezeu o poate accepta, anume iubirea. „Te aleg, Doamne, indiferent de urmări.” E cum au spus cei trei tineri în faţa cuptorului aprins. Sau cum a spus şi Luther: „Decât în rai şi fără Hristos, mai bine în iad dar cu Hristos!”.
Acum e timpul trierii. Tu de ce vrei cerul? Mi-aș dori să fim din aceia care vor să fie cu Hristos și doar atât.

În această seară de 23 octombrie, când apusul celor 165 de ani de așteptare a venit, să ne întrebăm care ne este direcția în care merge viața noastră? Nu teroretic, nu așa cum am vrea să fie, ci așa cum e pe drept. Să redirecționăm busola nostră spre speranța veacurilor. Isus, stâpânul, Domnul, prietenul nostru vine. E sigur. Să nu-l desamăgim, în prag de veșnicii. Sufletul lui plânge pentru tine. Bucură-i inima în seara acesata, vorbind cu EL despre visele tale bune. El e singurul care ți le poate împlini.

Mereu în slujba Regelui meu.

Laurentiu

VINE!

22 octombrie ... ... ... ...

vine? sau nu?

Sigur vine! Cu certitudine vine! Aduce și bucurie, ..., bucurie deplină. Aduce viața, adevărata viață, viața super. Vine timpul limită. Și odată cu el, vine EL, cel ce e speranța noastră.
165 ani
Așteptare

Până când Stăpâne?

Ce nume ai da acestui filmuleț?

Ce lecție ai învățat din acest filmuleț. Mie mi-a plăcut mult.

Vouă? Laurentiu

Cu toată viteza înainte!

Expresia aceasta e specifică vaselor maritime de pe vremuri, când vântul le era prieten și un ajutor potrivit pentru corabie. A mai fost aplicată și la locomotivele pe abur, desemnând acele condiții optime care ar face ca locomotiva să mearcă în parametrii maximi, la capacitate maximă. Îmi place expresia aceasta pentru că vreau să o aplic la noi ca biserică. Așa ar trebui să sune motoul nostru: CU TOATĂ VITEZA ÎNAINTE.
Ieri a fost primul Sabat la Târgoviște Speranța. A fost un sabat frumos, dar ca orice demaraj, acesta trebuie să nu fie prea brusc. În fața mea se deschid 3 luni de prindere a vitezei și mă rog Domnului ca apoi să putem merge și noi cu toată viteza înainte.
A fost o Sfânta Cină frumoasă, un seminar interesant și practic (zic eu), apoi o întâlnire de tinerea potrevită. În concluzie a fost un sabat care mi-a plăcut, un Sabat care îmi confirmă chemarea pe care am primit-o din partea Domnului pentru acest district. Pentru că oriunde am fi, suntem în mâna Domnului.
Vă doresc și vouă să descoperiți care vă este chemarea ...... s-ar putea să rămâneți uimiți de chemarea măreață pe care vi-o face Dumnezeu.

Și la încheiere ....

Voi ce mai faceți?

Laurentiu și familia

Scuze ...

Îmi cer mii de scuze celor care au intrat pe blog, așteptând postarea de duminică. Sper să găsesc iertare acum sau în veșnicie.

Sâmbăta trecută a fost o zi grea pentru mine și familie. Deși am încercat să ignorăm situația (amăgindu-ne că nu va fi nici-o diferență ...) realitatea nu e asta. Deși suntem aproape unii de alții, ochii care nu se văd se uită. Noi nu avem cum să îi uităm pe toți cei care ne-au fost simpatici și care au arătat susținere prin orice metodă, pentru că orice schimbare de district înseamnă o rupere de inimă ... adică o parte din inima noastră rămâne și la Văcărești și Pierșinari. Așa că bucurați-vă ...
De fapt, inima noastră nu va fi întregită decât pe Noul Pământ. Până atunci, trăim cu o inimă trunchiată.

Să vă binecuvânte Domnul. Vă mai aștept pe aici și poate lăsați câteva cuvinte ca semn al trecerii voastre pe aici.

Laurentiu

Am un vis!

Am un vis ...

o lume fară invidie, fără mândrie, fără egoism ...

E greu?

Dumenzeu poate să facă visul realitate!

Dar până ATUNCI ... visul e doar o utopie? De noi depinde!

La revedere!

Spun la revedere tuturor tinerilor și fraților din Văcărești și Piersinari și vă doresc să mergeți în continuare pe drumul pe care am mers împreună până acum. Blogul nu îl voi desființa, ci va fi o modalitate de a mai comunica cu voi. Să aveți o creștere frumoasă în Hristos și o dezvoltare trainică a ucenicului din tine.

Vă dau întâlnire aici, în fiecare duminică seara. În fiecare duminică seara voi scrie câte ceva pentru voi. Așa că vă mai aștept pe aici.

Blogul este deschis pentru toți cei ce cer ajutor Domnului pentru dezvoltarea unui caracter armonios, după voia lui Dumnezeu.

M Laurentiu

Prea ÎNALT strică!

Bună ziua și multe salutări. Mi-e dor de voi.

Cum invidia este generată de mândrie, ... și cum mândria este cel mai GREU păcat, mă gândeam să ne gândim puțin la efectele acesteia asupra omului însuși precum și asupra celorlalți. Sper că voi nu sunteți invidioși pe alții și că nici nu aveți mândrie, așa că postez un filmuleț super despre cei care se lasă mânați de invidie, eventual mândrie. Vizionare plăcută ... eventual aștept comentariile voastre. Laurentiu

Magazinul Raiului

Acum câteva zile, când mă plimbam pe Strada Vieţii am observat un magazin pe care era scris: “Magazinul Raiului ”.
Când am ajuns lângă ea, uşa s-a deschis… Şi până să-mi dau seama am şi intrat.
Peste tot erau grupuri de ÎNGERI! Unul din ei mi-a dat un coş şi mi-a spus:
”Fiule, cumpără-ţi tot ce vrei, magazinul are tot ce poate fi de folos unui creştin… Şi tot ce nu vei putea lua azi, vei lua fără grijă mâine”.
Primul lucru pe care l-am luat a fost RĂBDAREA şi după asta IUBIREA, deoarece se găseau pe acelaşi raft.
Puţin mai încolo era ÎNŢELEGEREA, Aşa că am luat şi din ea; Oricând pot avea nevoie de ea…
Am mai cumpărat două cutii de ÎNŢELEPCIUNE. Şi două pachete de CREDINŢĂ. Nu am putut lăsa pe raft nici SPIRITUL SFÂNT, deoarece era peste tot…
M-am oprit un pic ca să iau TĂRIE şi CURAJ, ştiind că mă vor ajuta din plin pe calea vieţii.
Când coşul meu era aproape plin, mi-am dat seama că mai lipseşte IERTAREA şi BINECUVÂNTAREA, …
Şi că nu trebuie să uit nici o clipă de IZBĂVIRE. Era gratis!!! Aşa că am luat o porţie mare din ea: suficient ca să fiu izbăvit şi ca să te izbăvesc şi pe tine!
Mă plibam către casă, ca să-mi plătesc cumpărăturile, crezând că am luat de toate pentru a împlini porunca DOMNULUI …
Şi atunci am văzut RUGĂCIUNEA. Şi am pus-o şi pe ea în coşul meu plin. Ştiam că o voi folosi, de cum voi ieşi de aici…
PACEA şi FERICIREA erau pe nişte rafturi mici şi am folosit ocazia ca să iau şi din ele;
BUCURIA atârna din tavan, am luat şi un pachet de bucurie.

Când am ajuns la casier am întrebat cât mă costă toate astea?
El mi-a răspuns zâmbind:
“Du liniştit coşul oriunde duce drumul tău…”
Am zâmbit şi eu la rândul meu şi am întrebat din nou:
“Dar chiar, cât datorez?”
El a zâmbit din nou şi îmi spuse:
”Fiule, nu-ţi face griji!
ISUS a plătit pentru tot, cu foarte multă vreme înainte”.
„Vei primi întotdeauna tot ce vei cere, cu credinţă, în rugăciunile tale”.
(Matei,21:22)

Mica luptatoare si marea ei biruinta prin rugaciune

  Imediat ce a invatat sa scrie, Barbara si-a facut o lista de rugaciune. Ori de cate ori afla despre cineva ca este bolanv sau trist sau ca trece printr-un necaz, ea ii adauga numele pe lista ei de rugaciune si in fiecare seara se roaga pentru cei ale caror nume sunt scrise acolo.
   Intr-o zi, ea a auzit ca vecinul lor, domnul Peter, are guta. Guta este o boala care provoaca mari dureri in articulatii. Durerea este intensa si cei care sufera de guta au nevoie de multa odihna. Barbara a scris numele domnului Peter pe lista ei de rugaciune, astfel incat sa nu uite sa se roage pentru el. Intr-o zi, ea s-a dus sa-l viziteze pe domnul Peter. A vazut ca avea mari dureri si i-a promis ca se va ruga si mai mult ca Dumnezeu sa il ajute sa se faca bine. In noaptea aceea ea s-a rugat ca Domunl sa indeparteze guta domnului Peter, astfel incat sarmanul vecin sa se poata misca fara durere. Ea s-a rugat deasemenea ca domnul Peter sa-si predea viata lui Isus.
   Barbara il vizita pe domnul Peter cat de des putea. Domnului Peter ii placea s-o auda pe Barbara rugandu-se pentru el. Poate stia si el ca Dumnezeu Se bucura sa raspunda la rugaciunile copiilor.
   Intr-o buna zi, sotia domnului Peter a trecut sa o vada pe Barbara.”vrei sa vi te rog pana la noi sa te rogi pentru domnul Peter?” a intrebat ea. “Are o zi foarte grea”.
   “ Da voi veni sa ma rog pentru el”, a venit si raspunsul. Ea i-a spus mamei unde se duce si apoi a plecat catre casa domnului Peter. A batut la usa si a intrat” Ce mai faceti domnule Peter?” l-a intrebat ea. “Ma doare teribil genunchiul”, i-a spus el. Barbara vedea din vocea lui ca prietenul ei trece prin mari dureri. A pus usor manuta pe genunchiul domnului Peter si a inchis ochi” Doamne, Tu sti ca prietenul meu Peter, sufera atat de mult te rog sa-i iei durerea de la genunchi, astfel incat el sa stie ca Tu il iubesti si ca vrei ca el sa se simta bine”dupa ce a spus “amin” Barbara l-a a sigurat ca genunchiul lui v-a fi bine.
   Apoi Barbara s-a uitat la prietenul ei si i-a spus foarte ciudat ca nu o sa se mai roage pentru el deoarece el insusi nu Il roaga pe Isus sa ii fie prieten, El nu ii v-a raspunde si nici starea lui nu se v-a imbunatati. Domnul Peter a dat din cap cu tristete.
   Peste cateva zile, doamna Peter a batut la usa Barbarei si i-a spus mamei acesteia: “Sotul meu vrea sa mearga la biserica in sabat, dar nu are bani pentru biletul de autobuz”. Mama nu avea nici ea prea multi bani, dar a gasit cateva monede, cat sa achite biletul de autobus al domnului Peter.
   In sabat dimineata cand mama si Barbara au ajuns la biserica l-au gait pe domnul Peter stand in picioare aproape de usa.
   “Sunt atat de bucuroasa sa te vad” i-a spus Barbara prietenului ei Peter.Domnul Peter i-a zabit si i-a spus”Am vesti bune pentru tine. Mi-am predat viata lui Isus si vreau sa vin la biserica in fiecare sambata. Deasemenea vreau sa fiu botezat”. Emotionata Barbara si-a imbratisat prietenul.
   Nu dupa mult timp, domnul Peter a fos botezat. Guta nu l-a mai suparat, astfel ca acum poate sa mearga fara durere. El simte ca vindecarea sa se datoreaza dragostei lui Dumnezeu si rugaciunilor fetitei.
   Barbara vrea ca toti sa stim ca Domnul Isus este bucuros sa raspunda la rugaciunile copiilor. Si are dreptate.

DE CE?

Buna ziua ... si sa va fie inima bucuroasa.

Zilele trecute imi puneam intrebarea ... care este scopul acestui blog? Adica de ce exista acest blog?

Va invit sa descoperim scopul acestui blog. Gasind acest raspuns vom sti daca va mai trai sau nu acest blog. Asa ca va rog sa raspundeti la sondajul din dreapta. Daca nu este raspunsul vostru prin cele de acolo, bifati ultimul raspuns iar la comentarile la acesasta postare scrieti care credeti ca este acest scop.

Apoi voi reveni cu o postare despre scopul pe care l/am avut si il am ci cu acest blog..

Asa ca ... DE CE EXISTA ACEST BLOG?

Laurentiu

Felicitări!!!

Mă bucur de activitatea acestui blog, chiar dacă eu mi/am luat o mică vacanță. Văd activitate și din partea celor doi administratori cât și a celor care vizitează acest blog (de exemplu în ultimile 7 zile au intrat nu mai putin de 90 vizitatori. E chiar bine). apreciez calitatea mesajelor postate pe blog de către Bianca și Diana. Oricine ni se poate alătura. Trebuie doar să solicite acest lucru.
Vă doresc o vară frumoasă și rodnică pentru caracterele voastre.

Laurentiu

Un om si Dumnezeu

   Cu peste 100 de ani in urma,intr-o dimineata mohorata a anului 1857,un om pe nume Lanphier isi mana caruta catre biroul de pe Fulton Street,New York.intre timp,citea ziarul,care anunta ca tara se afla in pragul unei mari crize economice.Intreprinderile se inchideau una dupa alta.Salariile scazuzera considerabil.Mii de oameni ramasesera fara serviciu,in strada.Conditiile erau profound ingrijoratoare.Lanphier,ca si altii,se ingrijora citind raportul pesimist si alarmist.
Dar cine era Lanphier?un mare industrias?Nu.Un mare om politic?Nu.Era un simplu functionar intr-un birou de pe Fulton Street.Dar acest Lanphier avea ceva deosebit.Era un om care credea in puterea rugaciunii.Si,sub impactul stiriilor sumbre din ziarul de dimineata el a avut o idée.
  In aceeasi zi a trimis cate o scrisoare tuturor oamenilor de afaceri cu care lucrase,spunandu-le ca a doua zi,se vor organiza intalniri de rugaciune intr-un birou pe de Fulton Street,zilnic,la ora pranzului.Spera ca toti vor putea sa participle.
  Pt prima intalnire,a aranjat in cerc 20 de scaune.Dar numai un scaun a fost ocupat.Ocupatul era insusi Lanphier.Insa nu s-a descurajat.Singur s-a rugat sa se produca o schimbare profunda cu el si cu America.A doua zi au venit cativa prieteni.In ziua urmatoare,toate cele 20 de scaune erau ocupate.Zi dupa zi,oamenii acesti se intalneau sa se roage.Curand s-au organizat intalniri asemanatoare pe Wall Street,pe William Street si pe Broadway.Miscarea s-a raspandit ca focul,in alte locuri din tara.
  Curand s-a produs o mare redesteptare religioasa si,odata cu ea,s-au consolidate si moralul si viata spirituala a oamenilor.A urmat o epoca a prosperitatii si a progresului.
Aceasta a fost una dintre cele mai graitoare demonstratii despre puterea rugaciunii si a credintei pe care le-a experimentat SUA.Si totul a inceput cu un om,un functionar obisnuit,care a dezlantuir puterea imensa a rugaciunii.
  Realizarea lui Lanphier a fost o demonstrator a unui adevar de veacuri:iti poti schimba viata,pot sa imi schimb viata si impreuna putem sa schimbam lumea din jurul nostru.
In fond ,singurul lucru de care avem nevoie este sa ne prindem de Dumnezeu in rugaciune.Mai mult,sa Il lasam pe Dumnezeu sa ne prinda chiar si oamenii din spatele reflectoarelor,care aparent nu par sa se remarce prin calitati deosebite,pot face o mare schimbare,daca se lasa in voia lui Dumnezeu.

„Ce ati învatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut în mine faceti. Si Dumnezeul pacii va fi cu voi.” Fil.4:9

Oamenii zilelor noastre traiesc pentru tot felul de lucruri. Sînt tot mai multi cei ce cred ca a trai înseamna placere şi petrecere şi ca doar atunci cînd te distrezi poti fi cu adevarat fericit. Altii alearga însa pentru cariera şi posesiuni materiale, cautînd sa urce treapta dupa treapta pe scara succesului profesional sau al celui material.

Probabil ca ati auzit de oameni care cred ca faima, puterea si bogatia sînt tot ceea ce conteaza.

Desi nu este nimic gresit în toate aceste lucruri, ele nu ar trebui sa devina un scop al vietii, mai ales pentru cei ce se considera urmasi ai lui Hristos.

Sa nu ne înselam, fiindca atunci cînd ne vom încheia drumul vietii în mijlocul acestei lumi va trebui sa dam socoteala înaintea lui Dumnezeu de felul în care am trait. Si El nu se va uita la conturile noastre. Toti banii, toata puterea si toata faima pe care am strîns-o în timpul vietii vor fi uitate, iar în ziua cînd vom sta înaintea lui Cristos, toate valorile de acum nu vor mai avea niciun pret.

Lucrurile care ne încînta si pentru care alergam atît de mult astazi, mîine vor fi fara valoare si abandonate.

De aceea, la fel ca apostolul Pavel si noi trebuie sa urmarim doar acele scopuri care îi aduc slava lui Dumnezeu. Iar aceste scopuri trebuie sa fie atît de evidente în trairea noastra de fiecare zi, încît si alti crestini care ne urmaresc viata, sa doreasca sa traiasca în acelasi fel, onorîndu-L pe Dumnezeu.

Fiindca scopurile pe care le urmaresc cei din jurul nostru sînt atît de diferite de scopurile lui Dumnezeu, ca urmasi ai lui Cristos noi ar trebui sa urmarim doar lucrurile care înalta numele Sau, nu numele nostru si slavirea lui Dumnezeu, nu slavirea noastra.

Cunoscînd aceste lucruri, lasa-ma în aceasta zi sa te întreb: „Ce scopuri urmaresti astazi?” „Care sînt lucrurile ce te determina sa mai traiesti?” Poti sa spui celor ce-ti urmaresc viata la fel ca apostolul Pavel : „Ce ati învatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut în mine faceti ?”

FII UN MODEL A CEEA CE ÎNSEAMNA O TRAIRE CRESTINA, PENTRU CA TOTI CEI CE-TI URMARESC VIATA SA FIE DETERMINATI SA CAUTE SCOPURI ÎNALTE!

sursa: www.misiune.ro

Naufragiu

-Ajutor! Ne scufundam!
  Departe, in marele Ocean Pacific, un vapor numit Helen B. Sterling, se lupta a supravietui, intr-o furtuna teribila. Valuri cat muntele se loveau de el. Apa intra in cala, si parea imposibil ca vasul sa mai pluteasca mult timp.
  Mergand in cabina sa radio, capitanul a transmis chemarea dupa ajutor. Poate ca va fi auzit de cineva. Era doar o mica speranta, pentru ca vasul era la sute de mile departare de uscat, si capitanul stia ca s-ar putea sa nu fie nici o alta nava destul de aproape, ca sa auda semnalul de naufragiu.
  Furtuna a devenit mai puternica, si bravii marinari au inteles ca sfarsitul e aproape. Semnalul a fost trimis :”Ajutor!”
  La o departare de multe mile, vasul de razboi australian Melbourne naviga catre casa. Deodata, prin aer a venit semnalul disperat, de pe Sterling. Imediat, marele vas si-a schimbat directia si, cu toata viteza, s-a indreptat spre vasul ce se scufunda.
  Orele au trecut, In acelasi timp, Sterling, lovit de valuri puternice, a fost rapid avariat. Va ajunge Melbourne la timp? Parea imposibil.
  Mergand din nou la cabina radio, caitanul a trimis acest mesaj:”Nu mai rezistam inca o ora. Ne scufundam. Valurile vin asupra noastra. Barci de salvare... dar este imposibil sa supravietuiesti pe o mare ca asta. Ramaneti cu bine”
  Inapoi, de la capitanul de pe Melboulrne a venit acest emotionant si minunat mesaj:”Suntem siguri ca vom ajunge la voi. Pastrati-va curajul!”.
  Capitanul de pe Melbourne si-a respectat promisiunea. Chiar inainte ca Sterling sa se scufunde, marele vas de lupta s-a apropiat si, cu eforturi mari, a adus echipajul de pe vasul naufragiat in marea ce fierbea, la loc sigur.
  Uneori, baietii si fetele sunt exact ca vasul Sterling. Poate tu ii cunsoti pe unii dintre ei. Ei vor sa fie buni si se lupta cu ceea ce stiu ca este rau. Dar furtuni de ispite vin si pare imposibil sa le reziste.
  In vremuri ca acestea nu este decat un singur lucru de facut: acela de a transmite un mesaj catre cer: “Ma scufund! Nu mai pot rezista nici o ora!”.
  Isus va auzi. El intelege gandurile noastre de departe. Imediat, El va raspunde: “Sunt sigur ca voi ajunge la tine. Nu iti pierde curajul!”
  Nu va mai fi nici o scufundare, nici o cale rea . Isus te va salva. Evita naufragiul chemadu-l la timp.
 

O zi buna Bianca:)

Cursa Vietii tale

Tom Hudd isi parca tricicleta pe alee si se indrepta leganat spre usa,cu dosarul in mana.Cand doamna ii deschise usa,Tom,care suferea de paralizie cerebrala,o intreaba daca ar fi dispusa sa contribie la sponsorizarea lui pt cursa de triciclete,organizata de Societatea Americana impotriva Cancerului. Ea zambi si spuse:,,Desigur",apoi semna pt 3 $ pe km,gandindu-se ca Tom nu va putea parcurge mai mult de 2 km.
Dar,duminica urmatoare Tom a pedalat 45 de km!Cand s-a dus sa incaseze banii,i-a spus doamnei ca ii datora 135 $.generoasa doamna aproape a lesinat.Cand sotul ei a venit la usa sa aduca banii,s-a intors spre ea si i-a spus:
-Draga mea,anul viitor lasa-ma pe mine sa fac sponsorizari. Din 1981,Tom si fratele sau Rich(care suferea de aceeasi boala)au castigat inca 35.000 $ in beneficiul cercetarilor privind prevenirea si tratarea cancerului.Tom a simtit intotdeauna ca lumea ii subestimeaza capacitatile.El este un tanar inteligent,sensibil si cu simtul umorului,dar multi oameni nu-i observa personalitatea dinamica,din cauza ca sufera de paralizie cerebrala si are dificultati de vorbire si de vedere.
In urma cu vreo cativa ani,un pastor pe nume Taylor,l-a invitat pe Tom sa vina la biserica.La inceput a fost sceptic,dar,intr-o sambata dimineata,a intrat in masina pastorului spunand:
-Merg astazi cu tine la biserica,dar,daca nu imi place,nu mai vin niciodata! In clipa in care tom a pasit pe usa,fratele Taylor s-a apropiat de el.Taylor fusese dependent de droguri inainte sa-l cunoasca pe Dumnezeu.El a venit langa Tom,a zambit si i-a spus: -Hei,nu stiam ca ti-au dat deja drumul de la inchisoare! Tom a izbucnit in ras,complet surprins si amuzant de ciudatul simt al umorului dovedit de Taylor.Tom se bucura ca e tratat ca o persoana obisnuita.
Lui Tom i-a placut la biserica si a continuat sa vina.Pe parcursul intalnirilor,membrii isi impartaseau experientele de suferinta,bucurie,lacrimi sau veselie.Tom avea emotii cand vorbea in public,din cauza deficientei de vorbire.Dar,intr-o dimineata,Tom a luat cuvantul in fata acestei adunari de oameni uniti.Pe masura ce treceau saptamaniele,el a continuat sa vorbeasca:uneori ii facea sa rada,alteori sa planga.
Desi vecinii lui Tom nu-l considera o persoana prea talentata,el l-a oferit lui Dumnezeu tot ce a avut,inclusiv dragostea si talentul sau cel mai bun:mersul pe bicicleta.Dumnezeu ne-a dat tuturor daruri deosebite.unele s-ar putea sa ni se para firesti,ca mersul pe bicicleta.Altele,precum vorbirea,s-ar putea sa necesite incurajarea celorlalti,pt a fi descoperite si cizelate.
Atunci cand incepem sa descoperim si sa folosim darurile primite de la Dumnezeu,am intrat in cursa vietii noastre,pt ca nu este mai mare bucurie decat sa fii folosit de Creatorul Universului.

Diana

Scosi din noroi

    Aceasta este o povestioara despre un baiat foarte mic. Avea numai patru ani cand s-a intamplat istorioara; asa ca nu trebuie sa radeti cand o veti auzi.

   Il voi numi Tiny(micutul). Tatal lui Tiny a cumparat o masina si o rulota si nu cu mult timp in urma au mers cu intreaga familie intr-o frumoasa vacanta.

   Pentru un timp, toate au mers bine si toti erau fericiti.Apoi, intr-o zi, tatal s-a hotarat sa se abata de la drumul principal, si sa calatoreasca, explorand o regiune foarte salbatica prin care nu mai fusese. Era distractiv atata timp cat soarele continua sa straluceasca si drumurile denivelate erau uscate inca, dar cand norii s-au adunat si ploaia a inceput sa cada, totul deveni altfel.

   Cum mai ploua! Ploua mai mult decat cu galeata, si, curand, pamantul din jur a devenit mlastinos, iar drumul-o mare de noroi.Masina s-a impotmolit intr-un  sant, cu rulota dupa ea. Era imposibil de miscat. Tata a iesit din masina sa vada daca ar putea face ceva dar noroiul i-a acoperit ghetele si ploaia l-a udat pana la piele.

  -Este foarte rau, a spus el cand s-a suit iar in masina. Ma tem ca vom sta aici impotmoliti un timp.

  Si asa a fost. Treptat, lumina a inceput sa paleasca, pe masura ce noaptea venea furisandu-se. Bietu Tiny a inceput sa-i fie frica , si  in zadar au cautat mama si tata sa il linisteasca. Ei spuneau ca nu avea de ce sa se teama, pentru ca ar putea dormi toata noaptea in rulora. Dar Tiny nu era linistit. Lui nu-i placea ideea de a sta acolo, pe drumul ingust, parasit, in intuneric, unde ar fi putut fi loviti. Voia sa mearga acasa, sau cel putin intr-un loc in care s-ar fi putu simti iar in siguranta. Asa ca a inceput sa se roage. Era o rugaciune atat de simpla, incat unii oameni ar putea rade de ea, dar era atat de sincera... doar aceste cuvinete:"Te rog, Isuse, scoate-ne din noroi!"

  Incet, incet, ploaia s-a oprit, si tata a iesit din masina, din nou. Cu lopata, el a incercat sa dea la o parte noroiul de pe roti.

  In acelasi timp, Tiny continua sa se roage:"Te rog, Isuse, scoate-ne din noroi!". Si intre rugaciuni, se uita afara pe fereastra, la tatal sau.

  Curand dupa aceea, cand tata aproape ca a terminat de curatat rotile, o caruta s-a intamplat sa treaca pe acolo si a tras masina si rulota afara, pe un teren mai tare.

  Tiny era mai mult decat bucuros. El era sigur ca primise raspuns la rugaciunea sa si, dn acea zi pana astazi nu a uitat niciodata sa ii multumeasca lui Isus pentru ca l-a ajutat.

  Sa nu uitam nici noi astazi sa ii cerem ajutorul lui Isus, dar cel mai important sa ii multumim.

Sa aveti o zi placuta. Bianca:)

O pâine - iubire

Erau cam 10 persoane in gara si fiecare privea tragedia micilor vagabonzi ca si cum n-ar fi fost si tragedia lui.Cei doi copii incercau sa-si construiasca destinul fara sa ceara ajutor si fara sa se planga.Unul dintre calatori s-a ridicat si le-a adus copiilor cate o felie de paine si cate o chifteluta.Copiii,flamanzi,au primit darul nesperat cu maini murdare si cu ochi aprigi,fara timiditate,fara rusine,fara sa ceara.
Cel mic dintre baieti a luat chifteluta cu o manuta si felia de paine cu cealalta manuta.A muscat din chifteluta aceea si,spre marea uimirea tuturor,a scuipat repede,aruncand cat colo ceea ce mai ramasese.Oare cel mare va manca?...Stii ce a facut?Fara sa priveasca spre cel mic,a facut exact acelasi lucru:a muscat din chifteluta si imediat dupa aceea,a scuipat,stergadu-si limba cu maneca puloverului.S-au orientat mai apoi spre felia de paine,muscand cu pofta din ea. Oare nu le-a placut?Sau poate ca era prea usturoiata?Sau poate....Stii ce cred?Copii nu cunosteau gustul unei chiftele,unei supe bune...ei cunosteau doar gustul painii care insemna pt ei cea mai buna mancare
Primim uneori mai mult decat ne-am dorit,dar dorinta noastra dupa ceva anume,dupa ceva ce poate sa incapa in mintea si in sufletul nostru refuza darul pe care nu l-am cerut.Privim cu sufletul flamand catre paine-intelegere sau painea-atentie si cand ni se intinde o farama din paine-iubiren-o recunoastem,caci ne-am saturat viata cu altele.
As dori sa ne trezim din somnul nostru de oameni ,,grabiti",ca sa vedem darul care il asteapta cei dragi de la noi;as dori sa nu ne incurcam niciodata pachetele,si copiii sa nu cunoasca dezamagirea...Caci altfel,vom avea amara surpriza sa descoperim ca pachetul-cadou pe care l-am pregatit o viata este expirat si copii de azi sunt in cautare de altceva-de viata,de soare,de bucurie si de speranta...Iar viata lor nu are loc si pentru noi,caci noi nu am stiut sa oferim cadoul potrivit.

Sa aveti o zi placuta...Diana:)