Un pas mai sus

Un Dumnezeu al dezvoltării

Dumnezeu este dătătorul și susținătorul vieții. Din acest motiv putem spune că viața
este o manifestare a puterii divine. În opoziție, păcatul este cel care aduce moartea.
Dar tot ceea ce este viu crește, se dezvoltă. Hristos aseamănă noua ordine spirituală
(Împărăţia Cerurilor) cu o sămânță care se transformă într-o plantă. (Citește te rog
Marcu 4:26-29). „Nu poate exista viață fără creștere. Planta trebuie sau să crească sau
să moară. După cum creșterea ei este tăcută și imperceptibilă dar continuă, tot la fel
este și creșterea caracterului. La fiecare etapă a dezvoltării, viața noastră poate fi
perfectă; și totuși va exista înaintare continuă dacă este îndeplinit planul lui
Dumnezeu pentru noi.” {Ed. 105, 106}


„Mii de oameni trec prin viață fără să
aibă un scop clar pentru care să trăiască, fără
nici un standard de atins. Astfel vor obține o
răsplată proporțională cu munca lor. Amintiți-
vă că niciodată nu veți atinge un standard
mai înalt decât cel pe care vi l-ați stabilit
singuri.” (Solii către tineret, p. 99)

Tu ce scop ai în viață?

„Scopul lui
Dumnezeu este acela de a Se proslăvi în poporul Său în fața lumii. El așteaptă ca aceia
care poartă Numele lui Hristos să-L reprezinte în gândire, în cuvânt și în faptă.
Gândurile lor trebuie să fie curate și cuvintele lor nobile și înălțătoare, atrăgându-i pe cei din jur tot mai aproape de Mântuitorul. Religia lui Hristos trebuie să fie
întrețesută cu tot ceea ce ei fac și spun. Fiecare tranzacție de afaceri a lor trebuie
să fie înmiresmată de prezența lui Dumnezeu.” {Mărturii vol. 9, p. 21}

O misiune, un sol, o solie

Care era scopul vieții lui Ioan?

Scopul vieții lui Ioan nu era inventat de el, ci îl primise direct de la Dumnezeu. Scopul vieții
lui Ioan era clar încă de la naștere. Trecerea timpului, doar l-a ajutat pe Ioan să descopere
acest scop pe care Dumnezeu l-a avut cu viața lui.
Luca 5: ... ... ...
Evenimentele din jurul nașterii lui ioan au fost deosebite.
Zaharia, tatăl lui, era preot, un om consacrat (ce avantaj are un copil cu un tată consacrat).
Luca 1. 5
-În toată viaţa sa de căsătorie, Zaharia s-a rugat pentru un fiu. El şi soţia sa erau acum
bătrâni şi până la vârsta aceasta rugăciunea lor nu a primit răspuns; dar el nu a murmurat.
El avea timpul Său stabilit pentru a răspunde la această rugăciune şi atunci când cazul
părea că este fără speranţă, Zaharia a primit răspuns. Dumnezeu nu a uitat.
-Zaharia. De la ebr. Zekaryah = „Iehova Îşi reaminteşte” sau „Iehova Şi-a adus aminte”.
-Era din Ceata lui Abia. David a împărţit preoţii în 24 de cete (1 Cronici 24,1-18¸2 Cronici
8,14) din care ceata lu Abiah (sau Abia) era a opta (1 Cronici 24,10).

-Potrivit cu Iosif, fiecare ceată de preoţi era rânduită să servească o săptămână din
Sabat în Sabat (Antichităţi, vii.14.7 [365,366]), de două ori pe an.

-La sărbătoarea corturilor toate cele 24 de cete erau aşteptate să fie de faţă.
Luca 1. 6

-Neprihăniţi. [„Drepţi”, KJV]. Se pare că Zaharia şi Elisabeta aparţineau de acel mic grup
care studia cu râvnă profeţiile şi aştepta venirea lui Mesia (DA 44,47,98). Importanța unui
exemplu din partea părintilor ... ... copilul se uită la părinte.
-Acești oameni neprihăniți Nu aveau copii. La popoarele orientale lipsa de copii a fost
totdeauna privită ca o mare nenorocire.

-Adesea, iudeii o considerau ca o pedeapsă divină pentru păcat (vezi la Levitic 20,20). La iudei, ca şi la unele popoare orientale de astăzi, lipsa copiilor era considerată un temei îndreptăţit pentru poligamie şi concubinaj şi era acceptată ca temei legal suficient pentru divorţ.
-Când Zaharia își îndeplinea slujba, a ieşit la sorţi. [„Sorţul lui a fost”, KJV]. Gr. lagchano,
„a dobândi prin sorţ”.

-Datorită marelui număr de preoţi, nu toţi puteau oficia un anumit serviciu. De aceea se trăgea la sorţ pentru a determina cine să participe în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară.

-Potrivit cu tradiţia iudaică, preoţii stăteau în picioare în semicerc şi fiecare ridica
unul sau mai multe degete pentru a fi numărate. Spunând un număr, ca de pildă 70,
„preşedintele” începea să numere şi continua până când numărul selecţionat arăta cine
era ales.
-Întâiul soţ determina cine să cureţe altarul arderii de tot şi să pregătească jertfa, şi al
doilea cine să aducă jertfa şi să cureţe sfeşnicul şi altarul tămâierii. Al treilea sorţ
determina cine să aducă tămâie, era cel mai important.
-Să tămâieze. [„Să ardă tămâia”, KJV]. Jertfa tămâiei era considerată cea mai importantă
parte a slujbelor zilnice de dimineaţa şi de seară.
-Preotul ales prin sorţ să aducă tămâia – în cazul acesta Zaharia – alegea doi din colegii
săi preoţi să-l ajute, unul să îndepărteze cărbunii cei vechi de pe altar şi altul să pună pe el
cărbuni noi luaţi de pe altarul arderii de tot.
-Aceşti doi preoţi se retrăgeau din sfânta după împlinirea îndatoririlor lor şi preotul ales prin
sorţ aranja apoi tămâia pe cărbuni şi în timp ce făcea aceasta, mijlocea pentru Israel. În
timp ce norul de tămâie se înălţa, el umplea sfânta şi chiar trecea pe deasupra perdelei, în
sfânta sfintelor.
-Altarul tămâierii era imediat în faţa perdelei şi, deşi era de fapt în sfânta, pare să fi fost
considerat ca aparţinând sfintei sfintelor (vezi la Evrei 9,4). Altarul de aur era „un altar de
continuă mijlocire” (PP 353), pentru că zi şi noapte tămâia sfântă îşi împrăştia parfumul
prin locurile sacre ale Templului (PP 348).
-Luca 1:10 În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară
-Pe vremea lui Hristos jertfa de dimineaţă era adusă pe la ora 9 şi jertfa de seară pe la ora 3. La oricare din aceste ore se putea aduna o mulţime de mărime considerabilă

Afară. Adică, afară din sanctuar, dar în curţile sacre ale Templului.
-Îngerul Gabriel vine cu o solie specială.
Luca 1. 17 - duhul și puterea lui ilie. - curajul neînfricat al lui Ilie în timp de criză și
apostazie. Profeţiile cu privire la înainte mergătorul lui Mesia au fost împlinite atât de
impresionant în Ioan Botezătorul încât atât poporul de rând, cât şi conducătorii lor au
recunoscut asemănarea lui Ioan cu Ilie (vezi Ioan 1,19-21). Chiar şi după moartea lui Ioan
preoţii, cărturarii şi bătrânii nu îndrăzneau să tăgăduiască faptul că Ioan era profet.

Luca 1. 18
18.Din ce voi cunoaşte? Făgăduinţa părea prea frumoasă ca să fie adevărată. Fără
îndoială că Zaharia se rugase pentru a avea un fiu de ani de zile (vezi la v. 13) şi acum
când rugăciunea lui era pe punctul de a primi răspuns credinţa lui nu s-a ridicat pentru
a accepta răspunsul.

-Cât de adesea oamenii văd dificultăţi în calea împlinirii făgăduinţelor lui Dumnezeu, uitând că „nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu” (v. 37).
Aşa a fost cu Sara (vezi Geneza 18,11.12), cu Moise (vezi Exod 4,1.10.13) cu Ghedeon (vezi Judecători 6,15-17.36-40) şi cu credincioşii care se rugau acasă la Maria pentru eliberarea lui Petru (vezi Fapte 12,14-16).
-Chiar şi Avraam, care „nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu” (Romani 4,20) a simţit nevoia de dovezi palpabile pe care să-şi sprijine credinţa.
vers 20. Vei fi mut. Zaharia exprimase îndoială faţă de cuvântul îngerului. Acum el primit
un semn care în acelaşi timp era o pedeapsă pentru necredinţă. Lipsa lui de credinţă a
adus atât judecată, cât şi binecuvântare.
-În acord cu aceasta „ceata lui Abia” din care făcea parte Zaharia (vezi la v. 5), a rămas de
serviciu până în Sabatul următor. Zaharia ar fi putut să fi considerat experienţa sa cu
îngerul îndestulătoare pentru a-şi îndreptăţi retragerea sa mai devreme şi să se întoarcă
acasă. Dar el a ales să rămână la postul rânduit lui până când a fost eliberat din slujbă.
-alegerea numelui ... providențial ... v 62 ... Numele lui va fi Ioan. Limba i se dezleagă ...
are loc ceva deosebit. vers 67, zaharia s-a umplut de Duh Sfânt, a început să
proorocească:
-ceea ce spunea erau cuvinte venite direct de la Dumnezeu.
-aveau autoritate
-erau solemne, veneau după 9 luni de muțenie.

-Sub inspirația lui DZ, Zaharia proorocește și spune catre era scopul vieții lui Ioan
Botezătorul:

Luca 1:76 Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge
înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,
77 şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii care stă în iertarea păcatelor lui;

A - vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile LUI

B - să dai poporului Său cunoștința mântuirii (care stă în iertarea păcatelor).

A -Să-I pregăteşti căile. Aceasta era PRIMA sarcina lui Ioan Botezătorul. El avea să pregătească inimile şi mintea oamenilor pentru Mesia, prin cultivarea interesului faţă de profeţiile cu privire la EL, prin afirmarea că sosise timpul pentru împlinirea profeţiilor şi prin chemarea la „pocăinţă” prin care oamenii se puteau califica pentru cetăţenia în împărăţia lui Mesia.
B - SĂ dea poporului cunoștința mântuirii. Cunoştinţa trebuie să preceadă credinţa, căci
„cum vor crede în Acela despre care n-au auzit?” (Romani 10,14). Pentru a crede, cineva trebuie să aibă ceva de crezut şi marele obiectiv al lucrării lui Ioan era să pună o fundaţie fermă pentru a crede că Isus din Nazaret era într- adevăr Mesia cel făgăduit, „Mielul lui Dumnezeu”, „Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1,36.34).

-Luca face aici evident faptul că „mântuirea” de care vorbeşte este mântuirea personală şi nu salvarea politică a naţiunii, cunoștința mântuirii - nu însemna o cunoaștere formală, teoretică, ci înseamnă formarea caracterului.
-Ioan împlinea lucrarea lui Ilie, dar în timpul din urmă Dumnezeu are din nou nevoie de un
ILIE. Un Ilie care să pregătească calea Domnului, calea venii Domnului. Noi avem această
misiune. Acesta este scopul bisericii, al nostru.

A - pregătirea căii Domnului - pregătirea inimilor oamenilor pentru revenirea Domnului, prin
cultivarea interesului față de profeția sfârșitului, prin afirmarea că a sosit ceasul judecății,
prin chemarea la pocăință.
B -Și să dai poporului său cunoștinta mântuirii

-obiectivul bisericii, scopul ei este să ofere cunoștința mântuirii, transmiterea unui
cuvânt plin de viață, iar viața înseamnă iubire. Această cunoștință a mântuirii care conduc
ela formarea caracterului.
În acesastă dimineață de Sabat, Dumnezeu te cheamă să fi un ILIE, un ioan Botezătorul
al timpului din urmă. Un om chemat să pregătească calea Domnului, care să dea
poporului cunoștința mântuirii.

-Ești dispus să împlinești acest scop semnificativ pe care Dumnezeu îl are cu tine?

-Ești gata să lași deoparte toate nimicurile din viața ta și să te angajezi în a fi un adevărat Ilie?

-Dumnezeu așteaptă ca Ilie cel uriaș al zilelor noastre să se trezească.


Marea Trimitere

“Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. “Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la Sfârşitul veacului”
Nu este o recomandare Este o poruncă
O poruncă bazată pe autoritatea învierii
O poruncă ce presupune supunere totală

1. Atitudinea Ucenicilor?
2. Atitudinea bisericilor locale ?
Adventiștii?

Misiunea bisericii locale constă în:
Facerea de ucenici
Botezarea lor
Învăţarea lor

Ce este un ucenic?

-Ucenicul este capabil să renunţe la tot pentru El.
“Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Luca. 14. 26

-Ucenicul este capabil să îndure, încercările credinţei
“Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. … Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?” Mat. 10. 24-25

-Ucenicul este capabil să renunţe la “voia sa” ptr. “Voia Lui”.
“Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: “Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei”” Ioan 8.31

-Ucenicul are capacitatea de a iubi necondiţionat.
“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” Ioan 13.34

-Ucenicul are capacitatea de a rodi – face alţi ucenici.
“Dacă aduce-ţi multă roadă, prin aceasta Tatăl va fi proslăvit şi voi veţi fi ucenicii mei” Ioan 15.8
Sunt dispus să dau TOTUL pentru Hristos?
Vreau să fiu ucenic?
a fi creștin nu e suficient. Trebuie să fiu ucenic.


“Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“ Mat. 20. 28