DE CE?

Buna ziua ... si sa va fie inima bucuroasa.

Zilele trecute imi puneam intrebarea ... care este scopul acestui blog? Adica de ce exista acest blog?

Va invit sa descoperim scopul acestui blog. Gasind acest raspuns vom sti daca va mai trai sau nu acest blog. Asa ca va rog sa raspundeti la sondajul din dreapta. Daca nu este raspunsul vostru prin cele de acolo, bifati ultimul raspuns iar la comentarile la acesasta postare scrieti care credeti ca este acest scop.

Apoi voi reveni cu o postare despre scopul pe care l/am avut si il am ci cu acest blog..

Asa ca ... DE CE EXISTA ACEST BLOG?

Laurentiu

Felicitări!!!

Mă bucur de activitatea acestui blog, chiar dacă eu mi/am luat o mică vacanță. Văd activitate și din partea celor doi administratori cât și a celor care vizitează acest blog (de exemplu în ultimile 7 zile au intrat nu mai putin de 90 vizitatori. E chiar bine). apreciez calitatea mesajelor postate pe blog de către Bianca și Diana. Oricine ni se poate alătura. Trebuie doar să solicite acest lucru.
Vă doresc o vară frumoasă și rodnică pentru caracterele voastre.

Laurentiu

Un om si Dumnezeu

   Cu peste 100 de ani in urma,intr-o dimineata mohorata a anului 1857,un om pe nume Lanphier isi mana caruta catre biroul de pe Fulton Street,New York.intre timp,citea ziarul,care anunta ca tara se afla in pragul unei mari crize economice.Intreprinderile se inchideau una dupa alta.Salariile scazuzera considerabil.Mii de oameni ramasesera fara serviciu,in strada.Conditiile erau profound ingrijoratoare.Lanphier,ca si altii,se ingrijora citind raportul pesimist si alarmist.
Dar cine era Lanphier?un mare industrias?Nu.Un mare om politic?Nu.Era un simplu functionar intr-un birou de pe Fulton Street.Dar acest Lanphier avea ceva deosebit.Era un om care credea in puterea rugaciunii.Si,sub impactul stiriilor sumbre din ziarul de dimineata el a avut o idée.
  In aceeasi zi a trimis cate o scrisoare tuturor oamenilor de afaceri cu care lucrase,spunandu-le ca a doua zi,se vor organiza intalniri de rugaciune intr-un birou pe de Fulton Street,zilnic,la ora pranzului.Spera ca toti vor putea sa participle.
  Pt prima intalnire,a aranjat in cerc 20 de scaune.Dar numai un scaun a fost ocupat.Ocupatul era insusi Lanphier.Insa nu s-a descurajat.Singur s-a rugat sa se produca o schimbare profunda cu el si cu America.A doua zi au venit cativa prieteni.In ziua urmatoare,toate cele 20 de scaune erau ocupate.Zi dupa zi,oamenii acesti se intalneau sa se roage.Curand s-au organizat intalniri asemanatoare pe Wall Street,pe William Street si pe Broadway.Miscarea s-a raspandit ca focul,in alte locuri din tara.
  Curand s-a produs o mare redesteptare religioasa si,odata cu ea,s-au consolidate si moralul si viata spirituala a oamenilor.A urmat o epoca a prosperitatii si a progresului.
Aceasta a fost una dintre cele mai graitoare demonstratii despre puterea rugaciunii si a credintei pe care le-a experimentat SUA.Si totul a inceput cu un om,un functionar obisnuit,care a dezlantuir puterea imensa a rugaciunii.
  Realizarea lui Lanphier a fost o demonstrator a unui adevar de veacuri:iti poti schimba viata,pot sa imi schimb viata si impreuna putem sa schimbam lumea din jurul nostru.
In fond ,singurul lucru de care avem nevoie este sa ne prindem de Dumnezeu in rugaciune.Mai mult,sa Il lasam pe Dumnezeu sa ne prinda chiar si oamenii din spatele reflectoarelor,care aparent nu par sa se remarce prin calitati deosebite,pot face o mare schimbare,daca se lasa in voia lui Dumnezeu.

„Ce ati învatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut în mine faceti. Si Dumnezeul pacii va fi cu voi.” Fil.4:9

Oamenii zilelor noastre traiesc pentru tot felul de lucruri. Sînt tot mai multi cei ce cred ca a trai înseamna placere şi petrecere şi ca doar atunci cînd te distrezi poti fi cu adevarat fericit. Altii alearga însa pentru cariera şi posesiuni materiale, cautînd sa urce treapta dupa treapta pe scara succesului profesional sau al celui material.

Probabil ca ati auzit de oameni care cred ca faima, puterea si bogatia sînt tot ceea ce conteaza.

Desi nu este nimic gresit în toate aceste lucruri, ele nu ar trebui sa devina un scop al vietii, mai ales pentru cei ce se considera urmasi ai lui Hristos.

Sa nu ne înselam, fiindca atunci cînd ne vom încheia drumul vietii în mijlocul acestei lumi va trebui sa dam socoteala înaintea lui Dumnezeu de felul în care am trait. Si El nu se va uita la conturile noastre. Toti banii, toata puterea si toata faima pe care am strîns-o în timpul vietii vor fi uitate, iar în ziua cînd vom sta înaintea lui Cristos, toate valorile de acum nu vor mai avea niciun pret.

Lucrurile care ne încînta si pentru care alergam atît de mult astazi, mîine vor fi fara valoare si abandonate.

De aceea, la fel ca apostolul Pavel si noi trebuie sa urmarim doar acele scopuri care îi aduc slava lui Dumnezeu. Iar aceste scopuri trebuie sa fie atît de evidente în trairea noastra de fiecare zi, încît si alti crestini care ne urmaresc viata, sa doreasca sa traiasca în acelasi fel, onorîndu-L pe Dumnezeu.

Fiindca scopurile pe care le urmaresc cei din jurul nostru sînt atît de diferite de scopurile lui Dumnezeu, ca urmasi ai lui Cristos noi ar trebui sa urmarim doar lucrurile care înalta numele Sau, nu numele nostru si slavirea lui Dumnezeu, nu slavirea noastra.

Cunoscînd aceste lucruri, lasa-ma în aceasta zi sa te întreb: „Ce scopuri urmaresti astazi?” „Care sînt lucrurile ce te determina sa mai traiesti?” Poti sa spui celor ce-ti urmaresc viata la fel ca apostolul Pavel : „Ce ati învatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut în mine faceti ?”

FII UN MODEL A CEEA CE ÎNSEAMNA O TRAIRE CRESTINA, PENTRU CA TOTI CEI CE-TI URMARESC VIATA SA FIE DETERMINATI SA CAUTE SCOPURI ÎNALTE!

sursa: www.misiune.ro