Erau cam 10 persoane in gara si fiecare privea tragedia micilor vagabonzi ca si cum n-ar fi fost si tragedia lui.Cei doi copii incercau sa-si construiasca destinul fara sa ceara ajutor si fara sa se planga.Unul dintre calatori s-a ridicat si le-a adus copiilor cate o felie de paine si cate o chifteluta.Copiii,flamanzi,au primit darul nesperat cu maini murdare si cu ochi aprigi,fara timiditate,fara rusine,fara sa ceara.Cel mic dintre baieti a luat chifteluta cu o manuta si felia de paine cu cealalta manuta.A muscat din chifteluta aceea si,spre marea uimirea tuturor,a scuipat repede,aruncand cat colo ceea ce mai ramasese.Oare cel mare va manca?...Stii ce a facut?Fara sa priveasca spre cel mic,a facut exact acelasi lucru:a muscat din chifteluta si imediat dupa aceea,a scuipat,stergadu-si limba cu maneca puloverului.S-au orientat mai apoi spre felia de paine,muscand cu pofta din ea. Oare nu le-a placut?Sau poate ca era prea usturoiata?Sau poate....Stii ce cred?Copii nu cunosteau gustul unei chiftele,unei supe bune...ei cunosteau doar gustul painii care insemna pt ei cea mai buna mancare
Primim uneori mai mult decat ne-am dorit,dar dorinta noastra dupa ceva anume,dupa ceva ce poate sa incapa in mintea si in sufletul nostru refuza darul pe care nu l-am cerut.Privim cu sufletul flamand catre paine-intelegere sau painea-atentie si cand ni se intinde o farama din paine-iubiren-o recunoastem,caci ne-am saturat viata cu altele.
As dori sa ne trezim din somnul nostru de oameni ,,grabiti",ca sa vedem darul care il asteapta cei dragi de la noi;as dori sa nu ne incurcam niciodata pachetele,si copiii sa nu cunoasca dezamagirea...Caci altfel,vom avea amara surpriza sa descoperim ca pachetul-cadou pe care l-am pregatit o viata este expirat si copii de azi sunt in cautare de altceva-de viata,de soare,de bucurie si de speranta...Iar viata lor nu are loc si pentru noi,caci noi nu am stiut sa oferim cadoul potrivit.
Sa aveti o zi placuta...Diana:)
