„Domnul dă tărie poporului Său, Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.„ Ps.29:11
În timpul primului război mondial, în seara de ajun a Crăciunului din anul 1914, a avut loc o întâmplare deosebită despre care cred că unii dintre voi aţi auzit.
Pe frontul de Vest Francez, de la Canalul Englez, până la Alpii Elveţieni, era linişte. Războiul începuse numai de 5 luni de zile şi deja aproape 800.000 de oameni au fost răniţi sau omorâţi. În seara de ajun însă s-a întâmplat ceva deosebit; ceva unic în istoria războaielor omenirii. Soldaţii britanici au început să cânte colinde în tranşeele lor. De cealaltă parte, nemţii au răspuns în acelaşi fel. Nu după mult timp aceleaşi colinde răsunau în acelaşi timp din tranşeele nemţilor şi ale britanicilor!
În ziua de Crăciun, soldaţi neînarmaţi din ambele tabere, aflaţi pe un teren al nimănui, s-au unit cântând colinde şi purtând o conversaţie liberă. Mai mult, şi-au făcut mici daruri, petrecând întreaga zi în pace. Această neobişnuită pauză de pace s-a întins pe mai multe mile de-a lungul liniei frontului. Într-un anume loc, britanicii au jucat fotbal cu soldaţii nemţi, care au învins cu 3-2.
În alte zone ale frontului această atitudine a continuat şi în ziua următoare, când niciuna dintre părţi nu îndrăznea să tragă primul foc. În cele din urmă, atunci când au venit trupe proaspete, iar comandanţii cu grade mai mari din ambele tabere au comandat atacul, bătălia a reînceput.
Pentru o lume aflată în conflict şi lipsită de fericire, Crăciunul este un timp al bucuriei datorită faptului că Domnul Isus a venit să aducă o pace ce nu are sfârşit.
Doamne Dumnezeule, îţi multumesc pentru pacea ce-o am prin Hristos! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu